vineri, 13 mai 2011

Ziua 214. AMR 151.


Cineva m-a așteptat cu masa pusă, cu lumânări, și vin, și flori în vază, atât de frumoase și de vesele încât cu greu m-am abținut să le iau acasă.
Dacă eram zână rea, ziceam că mâncarea ar fi avut nevoie de ceva mai multă sare și o țâră de piper în plus, dar cum sunt o biată zână bună, zic doar că și conversația ar fi putut beneficia de ceva mai multe condimente.:-P
Cică e rândul meu...trebuie să merg la piață și la supermarket, să scot șorțul de pe unde-o fi înghesuit, să ascut cuțitele și să verific dacă n-a ruginit robotul de bucătărie. Văleu, ce de trebi! Mai bine mă dau lovită. Că, dacă mai ascult două ore povești cu chefuri și prieteni din adolescență, mă sinucid în chinuri groaznice.

4 comentarii:

  1. Ha,ha, iti vand un pont. La orice restaurant din Bucuresti au niste bucatari care abia asteapta sa-si ascuta cutitele si sa le stearga de sorturile care chiar stiu unde si le-au lasat. Si daca nu-ti plac amintirile din adolescenta, sunt unii la masa de alaturi care vorbesc tare si poate au o conversatie mai intersanta. Aaa si poate alegi unul cu ceva tablouri si chiar cu muzica live:)) Dar nu dizeuza, am zis. Pofta mare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu una vreau detalii: E cineva cunoscut? De ce nu am aflat asta inaintea tuturor? Te-a condus pana la masina la plecare? Ai mers cu chestionarul la tine? Singura activitate a fost mancatul? ok, ok, poti sa-mi povestesti totul la o cafea :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Dana. Heeei, ce de întrebări! Ai răbdare până ne vedem și zic tot!:-)

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...