vineri, 13 mai 2011
Ziua 213. AMR 152.
Într-o dimineață mi s-a făcut dor de Olguța, Monica și Dănuț. Din senin, nu știu ce m-a apucat: am simțit că nu mai am liniște dacă nu recitesc imediat "La Medeleni". Cum nu le aveam printre cărțile din bibliotecă, le-am comandat de la elefant.ro. Nu am realizat de ce au prețul mai mult decât rezonabil până când nu am văzut că sunt pline de greșeli gramaticale flagrante.
Dincolo de corectura execrabilă, dacă poți depăși gustul de măslină crudă pe care îl lasă pe cerul gurii indolența editorului, e o lectură reconfortantă: n-am mai lăsat primul volum din mână toată seara și m-au prins zorii citind. E multă vreme de când nu m-am mai simțit așa bine în patul meu, cu Taz cuibărit la picioare, cu mintea eliberată de comenzi, termene de livrare, combinații de culori și dileme de tipul calc sau carton de 150.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c...
-
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u...
-
Cât de îndepărtată mi se părea ziua aceasta atunci când m-am apucat de scris, cât de mult îmi doream la un moment dat să se grăbească și să ...
Pisoi imi suna familiar. Cumva marea dragoste a Ramonei?:) Frumos ca tii le astfel de reuniuni...te pup
RăspundețiȘtergereDa, da, da! El e:-) Ne omoară Ramona! :-)
RăspundețiȘtergereAlooo, ce e aici?:)
RăspundețiȘtergereMarie, si eu am revenit pentru moment la vechile obiceiuri: impiedicat, uitat ochelarii, trantit telefoane pe jos...:)
Asa cum am mai spus, m-am intors in timp cu 20 de ani. Am regasit colegii la fel de frumosi.
Insanatosire grabnica ii doresc mamei tale si asta pentru ca stiu prin ce trecem noi “copiii” cand avem parintii bolnavi si prin spitale. Cred ca nu avem in viata nostra ceva mai important decat cei la care tinem, familia si prietenii. Ei sunt energia noastra. Nu imi vad viata departe de cei pe care ii iubesc, nu concep sa pateasca ceva unul din ei, nu as suporta ideea de a nu le vorbi, de a nu-i vedea, de a nu-i strange in brate (chiar daca nu apuc decat foarte rar). Amintirea multor prietenii frumoase ne ramane in suflet si in minte din perioada liceului. O amprenta imensa care nu se va sterge niciodata. …
RăspundețiȘtergereMda, am luat si eu de curind cartile de la Jurnalul din dor de Medeleni si n-am putut trece de pagina a doua.
RăspundețiȘtergere@Ionouka. Hai, mai încearcă, pe la pagina 40 Olguța are discuția aceea profundă cu Monica: "Ție ți-ar plăcea să fii muscă?":-)
RăspundețiȘtergereOlguta, clar. :))
RăspundețiȘtergere