Ziua 216. AMR 149

Nu știu ce s-a întâmplat cu două dintre postări, Blogger a avut o indispoziție temporară, minoră, suficientă să-mi arunce pe undeva gândurile adunate în două zile. Nu că era ceva nemaipomenit de important, nu că nu pot să concep că rahatul se întâmplă, dar chiar așa, niciun anunț, nicio scuză acolo...hmm, să văd cum refac și cum le aduc înapoi...
Așadar a trebuit să reorganizez lucrurile pe aici, prin castel, de parcă nu aveam deja destulă treabă: păsărelele au nevoie de căsuțe noi, iepurașii și căprioarele zburdă prea liberi și trebuie să-i strunesc puțin că altfel fac toată iarba palancă la pământ, albinele și florile fac sex în văzul lumii într-o veselie..."Message received!" Uf! Și peste toate astea, e acel Prince Wannabe ce bate la poarta castelului, dar pe care nu pot să-l primesc până nu deretic și nu fac ordine, până nu potolesc setea și foamea tuturor vietăților care mișună pe aici și până nu tund toată iedera care a năpădit ferestrele și ușile. Să aștepte, zic, că nu stă în ploaie sau în frig.
Așadar fu sâmbătă: muncă, muncă, prânz cu una din zâne, încă un pic de muncă, încă un client care mi-a calificat munca drept "impecabilă", târg de antichități și 5 postere cu femei frumoase din Bucureștiul vechi, golăneală cu Taz prin Kiseleff, cină cu altă zână din minister, planuri de vacanță, sms-uri de noapte bună deși era mai degrabă dimineață și câteva pagini din "La Medeleni".
Încă o zi nepierdută în paradisul personal!