Așa un chef de treabă cum am avut azi, rar am mai avut! Am ajuns la ora obișnuită, am făcut cafea, am deschis calculatorul și cam atât. Aa, și am încercat să mă plâng că n-am chef de nimic dar nu prea am avut loc de Ralu. Pe ea nu numai că o durea lenea, dar o chinuia și dorința să facă circ și cu cine să facă dacă nu cu Taz, oricând la dispoziția dumneavoastră. Nu le-a trebuit decât o rochie de mireasă...
Satisfăcuți de reprezentația dată, au decis că suntem singurii muncitori pe o rază de 2 kilometri și că e cazul să spălăm această rușine, așa că ne-am mutat pe o terasă în centrul vechi, unde am așteptat să se termine programul de lucru.
Cum spuneam, mai rar așa chef de muncă! Dar măcar am avut bunul simț să venim la birou...
Nu-mi vine sa cred ca si-a pus rochia :-)
RăspundețiȘtergereSper ca sentimentele au fost dulci amarui, nu doar amarui ...
Ce distractie pe voi la birou. Va cam invidiez ...
Dap, și-a pus-o! Gustul sentimentelor doar ea îl știe că nu s-a exprimat. Dar ne-am hotărât s-o expunem pe un manechin...
RăspundețiȘtergereRalu e foarte frumoasa,Taz e un scump iar eu ma declar indragostita total de voi si de nebunelile voastre...
RăspundețiȘtergereTi-am mai spus, as da orice sa pot sa fac ce faci tu, sa am prietene ca Ralu, caine ca Taz si chef de viata ca al tau! :-P
RăspundețiȘtergerePS Ma omori cu barcutele si cu scoicile... imi vine sa plec la mare in momentul asta!
Silvia
Ohhh...dar pe Ralu o puteti lua cu randul acasa cate o saptamana ...da' vedeti ca toata ziua cere pantofi, genti, ciocolata si esarfe...aaahhh...si nu vine singura..vine cu pitiponcul Taz si Gargarita Maya
RăspundețiȘtergere