Am primit prin curier inelul pe care îl uitasem la Larnaca; personalul hotelului m-a uimit și doar mă știți cât sunt de cârcotașă; de la camerista care l-a găsit și returnat și până la managerul care mi-a scris că se va ocupa personal ca inelul să ajungă în siguranță la București, pe toți i-aș pupa, i-aș îmbrățișa și m-aș învârti cu ei de fericire.
Mi-a fost dăruit pe stradă, în Florența. Mi-era mare, ne-am întors să luăm o măsură mai mică:
-Ne pare rău, e cea mai mică mărime...
-Nu contează, o să-l port pe medius, nu pe inelar.
-Bine, cum vrei tu. Te iubesc!
-Știu. Și eu!
Era Toscana, era vară, era PERFECT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu