Prima zi plină în Larnaca cu cea mai lungă plimbare pe care am făcut-o vreodată pe plajă. Plajă care nu se mai sfârșea, nu că mi-aș fi pus mintea cu ea s-o dovedesc...
Mi-a fost bine, era exact ce aveam nevoie, dar parcă ar fi fost mai bine dacă nu exista atâta tăcere peste tăcerea mea. La sfârșitul zilei m-am uitat la fotografii și mi s-au părut triste, abia cele făcute spre seară s-au mai înveselit în lumina aceea ca mierea a apusului pe care o caut oriunde mă duc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c...
-
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u...
-
Educația mea academică n-a inclus psihologia. Mi-aduc aminte vag de niște cursuri, dar de foarte scurtă durată și de o așa mică intensi...
Foarte frumoase pozele, in ciuda luminii crude. Locurile sunt magice, merita mai mult de un weekend pentru explorare, ai ajuns si in locul unde se spune ca a iesit Afrodita din spuma marii?
RăspundețiȘtergere@TFA Nu prea am ajuns nicăieri de fapt. M-am comportat ca o zână prostuță și am crezut că se ocupă alții de program. Dar nu s-a ocupat nimeni :-)))))
RăspundețiȘtergere