Ziua 158. AMR 207.

V-am mai zis, nu? Eu mi-s fată de la țară, am crescut într-un orășel minuscul, vacanțele mi le-am petrecut la bunica din Oltenia și mă visez deseori la propria mea fermă unde am pomi cu căsuțe pentru păsărele, căpșuni și pepeni în grădină, porumb în hambare, iepurași și ponei prin iarbă, tractorașe din acelea mici ca de jucărie, pisici și căței pe lângă casă, copii mulți făcând gălăgie (nu sunt toți ai mei, mai sunt și în vizită câțiva...). Nu văd în vis că eu m-aș ocupa ca toate să fie în bună orânduială; presupun că, dacă tot e vis, există personal ajutător :-). În schimb, mă văd stând sub vie cu laptopul pe coapse, cu o pălărie mare de paie pe cap, cu o cană mare de cafea cu lapte în față și cu un zâmbet larg de fericire pe chip. Și nu e un zâmbet la aduceri aminte, e pentru cel ce dormitează sub pălăria lui de paie, pe șezlongul de lângă mine.
Ziua de azi am petrecut-o afară, la soare, pe malul unui lac de lângă București, la casa de vacanță a unor prieteni. Nu era chiar ca la țară dacă mă uitam în dreapta unde un căsoi cu trei etaje ne-a ascuns soarele mult prea devreme, dar noroc cu găinile ouătoare ale vecinului din stânga care îmi mai ostoiau dorurile bucolice.
Taz a fost cu mine


și s-a comportat așa cum mă așteptam: a cerșit și a căpătat de pe la fiecare mesean câte ceva: un cârnăcior de căprioară, un biscuite sărat, pâine unsă cu zacuscă, macarons și tartă cu rubarbă.




Cu bere s-a servit singur, nu ne-a mai deranjat pe niciunul.


După ce a lipăit jumătate de pahar, alerga nervos prin toată curtea cu urechile, limba și picioarele în diferite direcții


și la un moment dat chiar s-a crezut școlar scos la tablă.


Când s-a trezit din mahmureală, mi s-a aruncat în brațe drăgăstos și, copleșită de pupicii lui, nu am putut să nu mă întreb:
Oare cum am putut trăi fără el până acum ?

LATER EDIT. Am primit comentarii simpatice legate de picnicul nostru de "fițe" și m-am amuzat. Am primit și un comentariu de la un anonim (cum altfel?) care se dorea funny, dar nu a reușit să fie decât penibil. Anonimului și tuturor celor cărora o tartă cu rubarbă li se pare culmea luxului le comunic și că același picnic a început cu șampanie...