Ziua 159. AMR 206

Tu ai avut vreodată vreun moment în care ți-ai atins pieptul cu mâna ca să verifici dacă îți mai bate inima? Ai simțit smalț de dinți în gură privindu-te în oglindă și întrebându-te ce naiba se întâmplă? Ai văzut vreodată în palma ta patru urme de unghii care să rămâna acolo zile întregi? Te-ai prăbușit vreodată lângă pat și ai zăcut ore-n șir ghem, aproape în inconștiență? Ți-ar fi de ajuns un biscuite în cinci zile ca să reușești să stai în picioare, să îți faci treaba, să zâmbești ca și cum nu s-ar fi întâmplat mare lucru? Ai putea supraviețui după ce ai aflat că toată viața ta de până atunci a fost o mare minciună? Ai putea asculta cu calm explicațiile unui geniu-nefericit și neînțeles, evident, că doar de-aia e geniu- pe care ți le aruncă în față cu nonșalanța cu care călăul tăia capetele în vremea Inchiziției? Ai putea simți milă, greață, furie în același timp? Ai putea să te stăpânești si să nu îi înfigi în cap primul obiect pe care îl vezi cu ochii, un umeraș, să zicem, de dragul exemplificării? Te-ai gândi la răzbunare? Ai râde cu satisfacție fix 10 secunde pentru că planul tău a ieșit chiar mai bine decât sperai?
Eu da.
Ai putea refuza o invitație la cafea și la conciliere? Ai putea să așezi în dulapurile tale curate haine cu mirosuri străine, de mâncare pentru câini? Ai arde să mângâi pielea cuiva care tocmai s-a întors din alte așternuturi? Te-ai putea mulțumi cu cercei cu diamante când de fapt era momentul pentru un inel, fie el și din fire de iarbă? Ți-ai înghiți lacrimile când ai descoperi că ai intuit corect și că încă mai ai în casa ta un personaj cu mască? Ai putea să nu spargi totul în jur când ți se spune că ești iubit pentru un milion de motive la care se adaugă altele în fiecare zi, dar lipsește unul, convenabil de neidentificabil?
Eu nu.

LATER EDIT. Aceasta e o postare pe care am scris-o luni, 14 martie dar ceva m-a reținut să public imediat... Azi, 27 martie, m-am trezit fără rețineri. :-)