După Crăciun îmi spuneam, între două felii de cozonac și o porție de salată Boeuf, că abia aștept să mă plictisesc, ca în fiecare ianuarie și februarie, sub plapumă, citind sau văzând filme unul după altul. Da' de unde! A venit OUG 13 peste noi, gata, s-au dus naibii planurile mele de plictiseală glorioasă. În două săptămâni de proteste seară de seară am revăzut lumea altfel și m-am animat într-un fel care mă și speria, convinsă fiind până atunci că nimeni și nimic nu m-ar scoate din bula mea roz, dar despre OUG 13 într-o poveste viitoare.
Acum e despre un mesaj venit pe Facebook pe la începutul lui ianuarie, în care, pe scurt, eram invitată în Elveția la un fel de workshop privat. După mirarea, îndoielile și glumele de rigoare, am bătut palma și am plecat spre Neuchatel, cu escale la Munchen și Geneva.
Tot drumul mi-am ros unghiile și neuronii întrebându-mă și răspunzându-mi dacă voi fi în stare să dau în câteva zile tot ce am acumulat eu în ani. Mi-era teamă că nu voi ști să povestesc despre volume, simetrii, proporții sau să explic cum se găsesc soluțiile în multele momente de criză. Mă gândeam ca lipsa mea de răbdare să nu devină jignitoare și îmi exersam respirația care mă calmează în momentele când tensiunea mi-o ia razna.
Am găsit acolo niște oameni senzaționali din prima clipă, Andrada și Andre (cu accent aigu dar nu-l găsesc acum pe tastatură) și o minune mică, pe Emma, un copil din aceia puțini care îți intră la inimă instant. (Aș putea scrie despre Emma la fel de mult cum scriu despre flori, dar Emma nu e de povestit, e de simțit, de auzit, de smotocit. Mă surprindeam că mă jucam cu ea cum mă joc cu Taz, îi aruncam cuburile și mă așteptam să le aducă înapoi, dansam cu ea în brațe fredonând aceleași cântecele inventate pentru Taz, aveam același ton în voce, mămos și tălâmb dar pe care nu-l pot controla când stau în preajma unor chestii drăgălașe. Sper ca Andrada să nu fi băgat, totuși, de seamă... sau măcar să fie îngăduitoare, eu sunt dintre aceia care au nevoie să studieze manualul de utilizare a omuleților numiți generic copii.
Incredibil dar treaba a mers ca unsă, fără emoții și fără bâlbâieli; am pompat în trei zile cantități enorme de informație, cursul a fost nu intensiv, ci unul pe fast forward. Am năucit-o pe biata fată, eram sigură că are nevoie de vacanță după ce i-am povestit ore în șir doar despre flori și tehnici de floristică. De unde?! Nici nu ajunsesem acasă și ea deja aplica pe www.bouquetdamour.ch ce abia o învățasem.
Văzându-i fotografiile noi cu flori lucrate doar de ea, am zâmbit larg și aproape că-mi venea să mă pup; undeva, într-un loc de poveste unde primăvara a venit mult mai devreme decât la noi, într-o casă cu ferestre care râd la lacul Neuchatel, la soare și la Alpii Elvețieni, va străluci un pic din mine și din ceea ce iubesc.
Good job, fairy!
Good job, fairy! :* Good job!!!!
RăspundețiȘtergere