#dariusteiubim

Duminică dimineață mă întorceam de la Mogoșoaia; stătusem ca pe ghimpi toată noaptea, cu gândul la nunta din ajun, peste care plouase. Eram nedormită și încă strâns conectată la eveniment când am fost nevoită să frânez brusc la intrarea în pasajul de la Băneasa. Accident. Abia se întâmplase, poliția și ambulanța nu sosiseră, dar li se auzeau sirenele în apropiere. Am văzut cu coada ochiului un trup de bărbat întins pe asfalt, cu tricoul alb ridicat, și pe cineva, nu paramedic, făcându-i masaj toracic.
Am văzut apoi o mașină zdrobită de zidul pasajului. Trebuie că a avut ceva viteză, mi-am zis.
Am lăsat în urmă scena și mi-am văzut de drumul meu. Câteva ore mai târziu, a sunat telefonul și-am primit vestea că Darius a murit. Cum să moară Darius? Ce? De ce? Când? Accident. S-a izbit de parapetul pasajului de la Băneasa...
Am uitat să respir în momentul acela. Trupul pe care-l văzusem întins pe asfalt de dimineață era al lui Darius iar eu trecusem la 2 m pe lângă el. Trupul acela avea acum un chip, un nume, era al unui om cu care am râs și am povestit, al omului căruia îi admiram talentul și pe care îl îndrăgeam pentru că era bun, cald și generos. Un om care mi-a răspuns la telefon ori de câte ori am sunat și care m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie. Un om care nu mi-a cerut nimic în schimb. Unul din cei doi oameni care m-au inspirat când am început să lucrez cu flori.
Darius a murit iar eu n-am apucat să-i spun tot ce scriu acum. A murit și n-am să-i mai aud niciodată vocea zicându-mi, cu accent, Hei, ce faci, zână?

În zile ca aceasta, aș vrea să am credință, să existe îngeri, rai și viață după moarte pentru ca Darius să poată afla cât de iubit, admirat și apreciat este aici, pe pământ. Cât de multă bucurie și culoare a adus în viețile oamenilor cu care a lucrat, cât de mulți sunt cei pe care i-a inspirat și i-a încurajat să-și urmeze visele.
Și-aș mai vrea să poată primi buchetele albe pe care noi, cei care iubim florile, le-am împrăștiat prin parcuri, prin grădini publice, prin stații de autobuz sau prin vagoane de metrou, de dragul lui, copilul răsfățat al floristicii românești.
Somn lin, Darius! Odihnește-ți puțin capul pe cei mai frumoși bujori albi și mai vino pe la noi, muritorii de rând, măcar în vis.

***
#dariusteiubim durează trei zile. Dacă în drumurile tale, găsești un buchet de flori albe, ia-l, du-l acasă și bucură-te de el, e pentru tine, cel care l-ai găsit.