Ce nu-mi place la Crăciun e că se taie brazii. Îmi vine să plâng când îi văd zăcând prin piețe sau în parcări de supermarket și îmi ajunge tensiunea brusc la 25 când aud Vreau să miroasă a brad în casă. Băăăi, și ca să-ți miroasă ție o săptămână casa a brad, tai un copac care a avut nevoie de 10 ani ca să crească înalt și stufos? Nu-ți zic ce ți-aș face cu bradul ăla că sunt o doamnă, zic doar că ți-aș face.
Nu-mi plac nici fotografiile de pe facebook cu copii călare pe porci tăiați. Și nici cele cu cârnați și fleici sfârâind pe grătar. Dar să zicem că sunt subiectivă, vegetariană fiind.
Nu-mi plac nici cărucioarele acelea pline cu vârf în supermarket și mă uit cu mare interes să văd ce provizii își fac oamenii: 3 baxuri de hârtie igienică, tv cu ecran plat, 10 becuri, 20 de baterii AA, 2 m de salam de Sibiu, cd cu colinde.
Nu-mi plac nici cozile de la spălătoriile de la mașini, ai zice că primești amendă de nu sclipește tabla Tanței în soare.
Nu-mi plac istericii care claxonează la semafor. Bine, ăștia sunt isterici tot anul, dar acum nevricalele lor cer palme. Sau măcar un gând bun la adresa mamelor lor.
Nu-mi plac popii care-mi sună la poartă să mă boteze.
Nu-mi place generozitatea de conjunctură.
Nu-mi place zgomotul pocnitorilor.
Nu-mi plac sms-urile cu urări lungi și pompoase care includ obligatoriu mirosul de brad și de cozonac.
Nu-mi plac cei care țin să-ți spună că sărbătorile de Crăciun nu sunt despre cadouri, petreceri și mese aranjate frumos.
Și cel mai puțin îmi plac cei care petrec cu cineva, dar au în gând pe altcineva. Cu mine în frunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu