Bine, oamenii mai vor, săracii, și mov, și argintiu, și alb, și mă conformez că na... Dar, dacă e să mă duc într-o vizită sau trebuie să fac un cadou, imediat mi se aprind beculețele cele ROȘII și-mi satisfac fanteziile. Și fanteziile mele trebuie să cuprindă neapărat crenguțe de brad, ceva dulce, o inimioară și-o bucată de hârtie veche.
În rest, abia aștept să ajung seara acasă, să-mi dau jos cele 265 de straturi de haine, să-mi torn un pahar de vin să sting luminile și să aprind lumânările. Orbecăim prin întuneric, ne speriem unul de altul prin casă, călcăm pe Taz, dar adie un romantism continuu. Și mai facem și economie la energia electrică.
Nu știu de ce, dar cred că nu numai prin Fairyland se întâmplă lucruri magice că am observat și la alții manifestări din acestea emoționale extreme. De exemplu, la foștii mei iubiți. Cu care eu nu țin legătura din principiu. Unul mi-a scris într-o dimineață că îi e atât de dor de mine, încât mă roagă să-i spun cum se numește parfumul acela al meu care îi plăcea atît de mult, că ar vrea să i-l dăruiască nevestei de Crăciun. Am fost tentată să-i dau numele celui mai oribil parfum pe care îl găsesc la Sephora, dar nu m-a lăsat orgoliul: de ce să nu miros frumos chiar și-n fanteziile omului?! La urma urmei, și eu am amintiri frumoase cu trupul și pielea lui el.
Altul m-a invitat la un pahar de vin. M-a derutat puțin că voia să am ținuta obligatorie cu ciorapi negri cu bandă adezivă... Bine, cred că eu l-am derutat mai întâi când i-am trimis o fotografie cu șampanie și tălpi goale. Și puțin din dedesubtul unei fuste roșii. Dar aveam o scuză, eu sărbătoream
Altul vrea să meargă s-o viziteze pe mama că-i e dor de ea. Cred că merg și eu cu el ca să mă ierte că i-am pierdut inelul de logodnă acum 14 ani jumate.
Magie să fie, habar n-aveam câtă pot duce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu