Atât mai vreau, doar un Crăciun cu Bubu

Nu-mi imaginez Crăciunul perfect altfel decât acasă, alături de cei pe care îi iubesc cel mai mult; nu-i numesc ca nu cumva, într-o enumerare aleatorie, vreunul din ei să se supere că Taz se află înaintea lui. Am coborât prima la cadouri, în pijamale și fără papuci, și am aruncat un ochi în câteva cutii, chiar dacă nu era numele meu pe ele. În mod evident, cele mai multe erau pentru Bubu, micuțul care nu mai e așa mic, dar tot cuminte și drăgălaș. Și-a desfăcut cadourile tacticos; hârtia de împachetat și cutiile i le-a aruncat lui Taz. Ia, cuțu!. Nu trecea la alt pachet până nu montam fiecare baterie, șurub, piuliță, antenă, omuleț, rămurică, sârmuliță, baionetă, beculeț, piesă, piesuță și ce-o mai fi fost.

Pe Bubu îl văd, din păcate, mai mult în fotografii și mi-era un pic teamă să nu fie copleșit de mulțimea de fețe noi și de gălăgia și agitația unei petreceri de Crăciun. În plus, n-am știut niciodată cum să mă joc cu băiețeii, mi-e frică de jocurile lor de când my precious mi-a spart unul din incisivi cu o macara și, ori de câte ori sunt în preajma vreunuia, sunt gata să fug imediat ce jucăriile încep să zboare, tablourile să cadă din cuiele lor, ușile dulapurilor și sertarele să fie închise și deschise până ies din balamale, decibelii să o ia razna și nervii să mă lase.

Cu Bubu am riscat mult: colecția mea de ursuleți de pluș a fost muniție, canapelele ziduri de apărare, stâlpii posturi de control, parchetul câmp de război, toate ungherele mai întunecate tranșee. Împușcată fiind, trebuia să cad artistic și apoi să zac moartă până venea el să mă îmbrățișeze sau să mă gâdile. Pe genunchi. Și cum râdeam toți de ne sufocam, cred că a rămas cu impresia că genunchii sunt foarte vulnerabili la gâdilat... Și-am tot murit așa câteva ore; pe de o parte abia așteptam să vină să-mi redea viața cu degețelele lui grăsuțe și moi, pe de alta, îi eram recunoscătoare pentru fiecare moment în care întârzia și-mi dădea răgaz să-mi recapăt suflul.

Am dormit amândoi ca doi bravi soldați, fiecare pe câmpul lui de luptă: el, somnul lui de copil iubit și fericit, eu, pe-al meu, regăsit.