Pentru că vine cu struguri, pere și nuci, ceai fierbinte și turtă dulce, soare blând, zgomot de greble trase prin iarbă, miros de fum, plimbări prin parc, prăjituri cu dovleac, miere și scorțișoară, lumânări aprinse în faptul serii, pături de lână și șosete groase, lumină orange, pulovere pufoase, nopți lungi și dimineți la fel, culori de pământ, vin fiert și lichior de ouă, tête-à-tête-uri vinovate, șaluri ce miros a parfumul de ieri, mâini împreunate în același buzunar.
Dar cel mai mult îmi plac frunzele care cad.
Moartea lor îmi pare atât de fotogenică încât aș sta ore în șir cu obiectivul țintit să le surprindă fiecare moment de când se desprind de pe creanga lor și până ajung pe vârful pantofilor mei.
Iarna nu-i ca vara, dar toamna e ca primăvara, doar culorile ce cad în ploaie de pe crengi devin galben-stacojii din roz-trandafirii...
Îmi trebuie cauciucuri de iarnă. :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu