What a man, what a man

Fără să intenționez, am ridicat mingea la fileu unuia dintre cititorii mei care, în mod nesperat, n-a dat-o în out și nici n-a tras cu toată forța brațului, ci doar mi-a trimis-o elegant, numai bine să fac o preluare la fel de elegantă și să i-o retrimit în teren. De data asta țintit. 

Recunosc că n-am avut timp să citesc foaie cu foaie blogul lui, am avut încă o săptămână de groază la serviciu, dar ce am apucat să citesc a fost destul încât să-mi propun ca în w-e să mă desfăt cu textele lui stând în leagăn și mâncând cireșe. 
Are umor. Are cuvintele la el. Are abilitatea de a scrie pe placul femeilor. Are curajul de a scrie despre acele lucruri pe care bărbații, în general, le socotesc slăbiciuni. 
Scrie despre el cu s̶i̶n̶c̶e̶r̶i̶t̶a̶t̶e̶ acea doză de exhibiționism și narcisism pe care le apreciez la blogurile personale. Scrie despre dragoste, dor, frici și cine mai știe ce, abia aștept să descopăr.
Aceasta e scrisoarea lui de intenție.

În urmă cu doar câteva săptămâni am scris că nu mă însor, dar atunci nu eram la curent cu criteriile care te fac eligibil pentru această aventură. Aveam să le aflu astăzi de pe Jurnal de Zână și practic nu m-am putut abține să nu verific cam câte cerințe aș putea bifa. O urmăresc de câteva luni și astăzi, pentru prima oară întrezăresc o șansă.

Să completăm, așadar, formularul de selecție al Zânei Bune Rău, pus la dispoziție cu drag pe blogu-i personal. (Linkul l-am adăugat pentru că nu-mi e teamă de concurență). Inițial am crezut că este formularul de selecție al bărbatului desemnat a reprezenta rasa umană în prima întâlnire cu extratereștrii. Caz în care eram direct interesat. Ulterior aveam să aflu că este doar o lista provizorie și parțială (asta cred eu) a criteriilor de selecție a zanului. Asta m-a făcut să devin și mai interesat. Privind spectrul orizontului meu de viață, întâlnirea cu extraterestii este practic garantată. Cum NASA nu caută zâne, ci omuleți verzi, probabilitatea de a întâlni o a doua zână, care să mai fie și liberă, este foarte mică, deci o oportunitate care nu trebuie scăpată.

Îmi închipui că a fi cu o zână, e ca și cum ai lucra pentru o multinațională. Nu știi exact ce vrea, nu crezi că vei face față, trebuie să fii rezistent la stress și disponibil la un orar de muncă prelungit în noapte, disponibil pentru călătorii în țară și în afara ei și poate cel mai important lucru pe care trebuie să îl accepți este că nu mai poți lucra pentru alți clienți. Condiții grele, dar recompensa e pe măsură! Mamă, mamă, ce bărbat ai fi dacă ai reuși! Cum eu n-am lucrat niciodată într-o multinațională, îmi doresc neapărat să mă prezint măcar la un interviu. Deci, toată lumea degetele-ncrucișate pentru că Marius completează formularul!  

[Zâna]: Să fie bărbat, nu cățeluș orfan.

[Eu]: Bărbat sunt. Câine am avut 8 ani, deci pot face diferența. La cerere pot fi și cățeluș.

[Zâna]: Să știe ce vrea, ce poate și ce-i place. 

[Eu]: Știu ce vreau. Nu știu ce îmi place, dar cu siguranță știu ce nu îmi place. Am rămas surprins să constat că îmi pot plăcea teribil de mult lucruri/evenimente/melodii/etc. pentru care aș fi jurat că nu sunt de mine.

[Zâna]: Să mă facă să mă simt singura femeie din lume.

[Eu]: Garantat. Una caut, una vreau să găsesc. Doar că uneori e posibil să fii singura femeie nefericită din lume.

[Zâna]: Să râdă în hohote.
[Eu]: Mă opresc rar. Vei avea probleme cu somnul din pricina asta.

[Zâna]: Să știe răspunsul la milionul de chestii care-mi sunt mie necunoscute.

[Eu]: Pe lângă milionul pe care mi-l ceri, mai am câteva milioane de lucruri pe care nu le cunosc nici eu. Poți sta liniștită, însă, pentru că ce nu știu îmi imaginez. Deci, voi părea a le ști pe toate.

[Zâna]: Să poarte discuții profunde la țigara de după.

[Eu]: Nu fumez, dar în cantități reduse îmi place fumul de țigară. Se pune? Ar mai fi totuși o problemă: după, axonii mei își cam pierd capacitatea de a conduce impulsul electric. Nu am putea discuta profund înainte sau pe parcurs? Ar fi și o a doua problemă care ma îngrijorează: ai fuma cam mult!

[Zâna]: Să țină pasul cu planurile mele. 

[Eu]: Cât timp planurile tale includ și o bere rece din când în când, mă țin scai de ele. 

[Zâna]: Să se descurce cu imaginația mea și visurile mele.

[Eu]:  Dacă e ceva ce am, atunci am imaginație. 

[Zâna]: Să nu sforăie.

[Eu]: Doar când beau mult, ceea ce se întâmplă destul de rar. În plus, reacționez la lovitura cu cotul.

[Zâna]: Să nu meargă la baie de 3 ori pe noapte.

[Eu]: Jur că odată trimis la culcare stau (aproape) cumințel până dimineață.  

[Zâna]: Să mă lase să dorm atunci când dorm. 

[Eu]: Nu pot garanta asta, dar și eu sunt rău la somn, așa că știu cum e să te trezească cineva doar pentru că se plictisește.

[Zâna]: Să nu plângă, să nu se plângă.

[Eu]: Între noi fie vorba cred că la The Notebook și la Sweet November am lăcrimat, dar sunt cu un cap mai înalt ca tine (cred și sper) deci tu nu vei vedea. În restul timpului sunt OK. Iar de plâns nu mă plâng pentru că am învățat în urmă cu ceva timp că un gentleman nu se plânge niciodată, iar dacă o face în niciun caz în fața unei femei.

[Zâna]: Să mă accepte așa cum sunt.

[Eu]: Păi cum altfel? Ești prea bine conturată ca să mai pot schimba ceva. Și chiar dacă aș reuși, unde ar mai fi farmecul?

[Zâna]: Să nu se simtă în competiție cu mine, ci în echipă.

[Eu]: Tu pe stânga, eu pe dreapta. În zilele număr prim din lunile pare, schimbăm.

[Zâna]: Să nu-mi ceară să mă plimb prin ploaie și apoi să dea ochii peste cap când fac programare la coafor.

[Eu]: Cu o condiție: să nu dai ochii peste cap când vezi ce tricou am pe mine. Sunt convins că stăpânești metodele prin care să mi-l schimbi.

[Zâna]: Să nu-mi pretindă că tramvaiul 15 e romantic și se numește Dorință.

[Eu]: Ce tramvai? Mersul pe jos e romantic. Tramvaiul îl luăm doar dacă ai obosit, vine ploaia și avem programare la coafor! ;)

[Zâna]: Să nu considere că treaba lui e să se uite la meci și a mea să mă oglindesc în smalțul cratițelor. 

[Eu]: Puteai să mai adaugi: "... să mă oglindesc în smalțul cratițelor între două drumuri, după bere, la frigider". Eu gătesc. Tu te uiți la meci?

[Zâna]: Să nu-mi critice prietenele.

[Eu]: A-mi spune părerea nu înseamnă că le critic.

[Zâna]: Să-mi respecte familia.

[Eu]: Garantat! Zână, zân, zânișor, zâne, etc.

[Zâna]: Să mă lase să ascult muzică tare în mașină.

[Eu]: Sunt cam tare de urechi, deci sunetul e pe măsură. 

[Zâna]: Să zică Hai. 

[Eu]: Hai.

[Zâna]: Să răspundă Mergem când zic Hai.
[Eu]: Mergem! (cu voce tare). Dumnezeu cu mila! (în gând)

[Zâna]: Să nu se creadă vreun John Travolta când ieșim să dansăm.

[Eu]: Primul compromis. Bine că sunt la finalul listei. Cu sau fără Travolta, dansăm!

[Zâna]: Să nu-și mănânce de sub unghii.

[Eu]: Îmi păstrez tabietul ăsta pentru după Apocalipsă când vom trăi în peșteră și ne vom hrăni cu iarbă fosforescentă.

[Zâna]: Să nu-mi spună că mă iubește la 3 săptămâni de când ne-am cunoscut.

[Eu]: Eu sigur rezist. Nu știu ce să spun despre tine! :p

[Zâna]: Să nu-mi ceară socoteală pentru gândurile mele și locurile prin care hoinăresc ele.

[Eu]: Ce nu știi, nu te poate supăra, nu? Oricum nu mai am nici eu toate bărcile la mal. Mi-au mai rămas doar o barcă cu rame și o hidrobicicletă. Restul flotei este de mult pierdută-n larg.

Mă simt ca după un examen la DCE (aka Dispozitive și Circuite Electronice). Sunt extenuat. Mă retrag. Seară bună, tuturor!

Cu scrisoarea aceasta a reușit să mă însenineze după o zi cumplit de grea și de lungă, să câștige din partea mea și a prietenelor mele like-uri pe pagina lui de Facebook și admirația și recunoștința noastră veșnică pentru că ne-a reamintit că poveștile frumoase nu sunt numai cu zâne.