Dragă soră de zână,

Mi s-a făcut brusc dor de tine și, cum nu mai avem răgaz să ne întâlnim și să povestim, m-am gândit să-ți fac un rezumat al ultimelor întâmplări de la castel. Nu e nevoie să te așezi, n-am nimic șocant de comunicat, totul se derulează într-un slow motion perfect pe care nu-l recunoști, pentru că nu așa te-am obișnuit.
Bine, admit că mi-a trecut prin cap să te impresionez cu buna mea purtare din ultimele săptămâni pentru că mi-ar prinde bine să fii de partea mea duminica viitoare, l̶a̶ ̶i̶n̶t̶e̶r̶o̶g̶a̶t̶o̶r̶i̶u̶l̶ ̶c̶u̶ ̶l̶a̶m̶p̶a̶ ̶î̶n̶ ̶o̶c̶h̶i̶  la masa de Paști în familia extinsă.
Așadar la castel a cam venit primăvara, am făcut curățenie generală și am un mare sentiment de bine și nou, în sfârșit, am alungat toate fantomele și sunt liberă să nu mă mai gândesc la ele.
Am pus jardinierele pe pervaz, afară, și multe din ele sunt deja înflorite. În casă, oriunde mă uit, sunt vase cu flori tăiate. Nu-i rău deloc. Multe din ele sunt aduse de însuși James Bond. Aaaa, nu ți-am zis? Ne vedem foarte des, avem deja o relație. Îl enervez cumplit și cred că e un pic masochist, altfel nu-mi explic de ce vrea atât de mult să fie cu mine. Mă pupă pe ochi, mi se joacă în păr și mă privește când dorm. Nu înțelege el mare lucru din haosul din jurul meu și câteodată se mai rătăcește, dar, la naiba, doar e Bond, James Bond, scapă cu viață de fiecare dată.
N-ai zice, dar are apucături de tată, e foarte grijuliu cu mine și cu Taz, ne hrănește, ne învelește, ne plimbă, ne ferește de ploaie, ne mută de la soare la umbră și de la umbră la soare, ne cântă, ne dădăcește. Eu mă mai răzvrătesc că nu-s obișnuită, dar Taz e în culmea extazului.
Și, că veni vorba, prințul nostru e îndrăgostit lulea, n-a avut nevoie de mine o zi întreagă și ar fi dormit afară, numai să fie în preajma noilor lui prieteni.
Restul îl știi, aud voci: orgoliul spune că e imposibil, experiența că e riscant, rațiunea că e fără sens, inima că merită să încerc.
Te iubesc,
Zâna de sor'ta