Little Fairy

Azi e ziua cea mare, aflăm dacă burtica e zână sau elf.
Tot azi mi-am băut cafeaua citind două texte de blog, întâmplător amândouă despre naștere și copii, unul scris de o mămică în viitorul foarte apropiat, altul de o mămică dacă și atunci când va vrea ea.
N-am înțeles niciodată de ce discuțiile acestea care care țin de sarcină, naștere, bebeluși, creșterea și educația lor devin atât de serioase sau chiar tabu, când nu sunt decât ceva vechi de când lumea. Oricine poate spune orice platitudine, orice bazaconie. Oricine, mai puțin femeile care nu au sau nu vor copii și sunt trimise să-și vadă de egoismul lor, dar asta e deja altă poveste.
Ce văd eu și, slavă Universului, văd că încep să vadă și alții, e că e mare ipocrizie la mijloc. Miracolul sarcinii și al nașterii, copilul ca sens al vieții, împlinirea supremă... Dați-mi o pauză! Știu că e o mare bucurie, eu însămi abia aștept să fac cunoștință cu Our Little Fairy, dar am siguranța că nu e totul în viață și mă întristez când femeile trag linie și consideră că asta a fost tot, și-au atins limitele și și-au făcut datoria.
De ce-o fi un miracol că poți să faci ce pot alte câteva miliarde de femei și și mai multe miliarde de viețuitoare de sex feminin?
Adică mie mi s-ar umple inima de mândrie să știu că ridic părul de pe brațe unei săli întregi făcând asta, nu pentru că fac un copil care respiră, mănâncă, se joacă, gângurește, face la oliță, pășește, pronunță stâlcit cuvintele, își pierde dinții de lapte, face purceluși de cerneală pe caiet, intră la facultate și mă vizitează duminica.
Cât despre naștere din punct de vedere tehnic, cred că am nimerit într-un moment prost: cezariană, naștere vaginală, naștere acasă, naștere cu epidurală. Câte bloguri în blog roll, atâtea idei personale susținute cu tărie.
"Viitoarea mamica este incurajata sa schimbe pozitii in timpul travaliului, sa incerce sa ajute progresul dilatatiei pastrandu-si corpul in miscare, mergand sau leganadu-si soldurile pe simpaticele birth balls puse la dispozitie. Un pat a carui speteaza se ridica, ajutandu-te sa gasesti cea mai comoda si naturala pozitie in care sa angajezi fatul “pe drumul cel bun”, dotat si cu o squatting bar de care vorbeam mai devreme, o bara de care sa te sprijini in timp ce ingenunchezi pe pat si asupra careia sa exerciti presiunea care sa te ajute in faza expulziei.Poti de asemenea adresa spitalului o lista de cereri, precum sa porti propriile haine pentru a naste, o camasa in care te simti in largul tau, cu mirosul familiar de acasa, in locul celor puse la dispozitie de catre infirmiere, cu “sexy” deschizatura la spate, urate si debilitante, care te transforma instantaneu in “pacient”. Poti cere ca tatal sa fie cel care anunta sexul copilului in momentul nasterii, in locul medicului, chemandu-l pe numele ales si facandu-i astfel intrarea pe lume; si tot sotul sa fie cel care iti pune imediat nou-nascutul pe piept, invelindu-l cu paturica pregatita special de catre familie (receiving blanket), fara nici o graba pentru baie, cantarit si masuratori (...) onorandu-le prima respiratie si prezenta precum implinirea unui ritual sacru, o ultima nota dintr-o orga colosala a naturii si a divinitatii."
C'mon! De ce o fi mai simplu să te minți frumos și să învălui totul în pătura călduță a misticului, când știi că, de fapt, e o mare traumă: doare ca naiba, urli ca un animal, te scremi, gemi, se rup în tine toate cele, e sânge peste tot, posibil și alte materii, se duce dracului toată demnitatea ta și nu vrei decât să se termine mai repede totul.
Mie mi-e frică de mor, nu vreau nici să văd, nici să fac incantații, nici să miros, nici să fiu mângâiată pe păr de tati, nici să aud, nici să simt, nici să fiu filmată. Nimic, nimicuț. Vreau într-un pat de spital curat, cu toți medicii din lume în jurul meu ca să fiu sigură că nu ni se întâmplă nimic rău mie sau puiului de zână, cu aparate, instrumente, medicamente și tot ce mă poate ajuta să nu văd, să nu aud, să nu simt, să nu miros.
În rest, sunt foarte bine. Liniștită, mulțumită, fericită și îndrăgostită. De un bărbat care-mi aduce de fiecare dată un trandafir roșu și-și dorește copii. :-)