vineri, 11 noiembrie 2011

Ziua 347. AMR 18.


Știu că e noiembrie afară, dar eu vreau azi să scriu despre octombrie. Și despre cum trei luni pot schimba trei lumi, a mea, a ta, a noastră.
Ai plecat trist, mai trist decât erai când ai venit și mi-a părut rău că nu mi-am propus din capul locului să te fac să zâmbești, eram atât de preocupată de surâsul meu regăsit! Și de desenele mele elaborate, negru pe alb, prin care țineam morțiș să-ți explic care sunt schema și regulile jocului. Am lăsat un singur colț de foaie alb, nedesenat; mi-am zis că nici măcar nu vei băga de seamă. Era blankul meu, spațiul meu cât unghia în care nu doream să fim doi, ci eu singură. Tu ai citit în diagonală întreaga pagină și ți-ai fixat privirile pe colțul meu alb, nedesenat.
Îmi pare rău, dar n-am putut să ți-l dau, poate tocmai pentru că l-ai vrut atât de mult.
Nu găsesc nimic de dăruit în afară de vorbe... stai... poate un secret: octombrie acesta l-am simțit numai al nostru, cel mai frumos și mai cald pe care l-am trăit vreodată.
Va fi bine, ai să vezi...

Un comentariu:

  1. Fiica mea mai spune baiatului care vrea acel colt alb:'sigur ca ai sa poti fara mine, doar esti baiat mare'.
    Eu am crezut pana nu demult ca toate colturile trebuiesc oferite si acoperite cu dorintele altora. Gresit!
    Voi doua aveti dreptate.
    Va fi bine...si fiecare va face ce ii sta in putere.Nimic mai mult.

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...