Ziua 346. AMR 19.

Mi s-a întâmplat rar ca o întâlnire de afaceri să se transforme într-una de plăcere și să se întindă pe câteva ore bune. Cea de azi a fost cu un prieten din copilărie, practic ne știm de la grădiniță. Ok, n-am poștit împreună țigările prin wc-ul școlii și n-am tras din același pai vodka din cutie, dar chiar am fost prieteni buni până am plecat fiecare la facultate.
Ne-am regăsit pe Facebook, cum altfel!, și am descoperit și că putem lucra la un proiect împreună, drept pentru care ne-am întâlnit să discutăm. Și-am discutat despre proiect vreo 15 minute, restul pana la 180 ne-am hlizit, ne-am tachinat, l-am pus la curent cu marile "drame" din viețile noastre, a apărut și Nicol, am mâncat, am mai vorbit serios încă vreo 15 minute după care, cu greu, ne-am dat duși pe la casele noastre. Nimic ieșit din comun, încă o seară petrecută cu oameni faini, mi se întâmplă des. Surpriza mare a venit imediat după ce ne-am despărțit: am aflat că fetelor le-a plăcut foarte mult prietenul meu din copilărie. Recunosc că am stat cu inima cât un purice, le știu cât sunt de pretențioase. Cu una tocmai dezbătusem subiectul "cine plătește taxiul atunci când îl împarți cu un bărbat cu care ai petrecut întreaga noapte", pe cealaltă o aud zilnic boscorodind câte un mascul care nu i-a deschis portiera sau care n-a fost în stare să-i trimită un buchet de flori de ziua ei deși se declară maaaaare admirator.
Domnul nostru de aseară a fost impecabil. Las' că era tuns regulamentar, bărbierit, parfumat, cu cămașa băgată în pantaloni, cu costumul impecabil călcat și pantofii lustruiți. Las' că ne-a scos din încurcătura de a nu ști de care și câtă pizza să comandăm (pentru că deodată toate eram la dietă deși ne era foame de-am fi mâncat și lemne), cerând câte una din fiecare. Pe deasupra mai era și galant, amuzant, tolerant cu derapajele noastre către discuții pur feminine, ba chiar disponibil să intre într-un joc al nostru, a cărui miză e derizorie, dar care ne va satisface orgoliile pentru o bună bucată de vreme.
Mi-a fost drag de el, eram mândră că prietenul meu de la grădi s-a făcut om așa mare și important și m-am bucurat tare, tare că zânele mele s-au simțit zâne pe bune în compania lui.