Ziua 282. AMR 83.

Zborurile low-cost nu sunt printre favoritele mele și accept senină să vă țuguiați buzele a "Iar vine asta cu mofturile ei!". Mă ia cu leșin de cum intru pe aeroportul Băneasa, am mai spus, parcă e autogara de la bunica de la Caracal. Să zicem că pot să ignor arhitectura măreață și chiar și turiștii care n-au aflat până acum că de vreo 80 de ani în lume se călătorește cu trolley bags. Ce mă demoralizează e dezorganizarea și senzația că se improvizează fără talent. Nu știu dacă Murphy a observat că biletele la astfel de zboruri sunt stufoase ca o biblie iar informațiile și regulile cele mai importante sunt menționate numai pe ultima pagină și editate cu cel mai mic caracter de literă existent. Mi-e milă de bieții oameni care azi puseseră piciorul pentru prima oară într-un aeroport și se uitau precum curca în lemne când o fătucă cu unghii false (toate fătucile astea de la check-in au unghii false!!!) le cerea să achite tot felul de taxe și tăxulețe de care nu știau: Dar scrie pe bilet, domnule! Nu e vina noastră că nu citiți cu atenție.
Cursa noastră de Napoli n-a întârziat, cozile au fost decente și n-am avut parte decât de un singur scandal: un cuplu mixt, ea româncă, el italiano vero, a făcut spume la gură o oră încheiată pentru bagajele de mână care, în mod nejustificat, le-au fost distruse pe motiv că sunt prea mari ca să intre în compartimentele din avion: personalul de la poarta de îmbarcare le-au smuls pur și simplu roțile!!!
Dar zborul a fost lin, mirosurile din jur acceptabile, bagajele au ajuns exact când am trecut de controlul pașapoartelor, un Giovanni ne aștepta pentru transfer cu o limo, așa cum a promis, și s-a dovedit a fi o companie extrem de plăcută timp de o oră și-un pic cât am făcut până la Positano, un sat pe Coasta Amalfi, în Campania, sudul Italiei.
De aici încolo nu mai are rost să povestesc eu, Positano e cam așa:


Positano și cupola bisericii Santa Maria Asunta








Hotel Il Gabbiano (Pescărușul), etajul -2, camera 6.




Drumul spre plajă. Varianta pe trepte.