Bine, pe unii i-am lăsat să intre de bunăvoie, ba chiar le-am așternut covor pufos sub tălpi, le-am colorat zilele și le-am albit cu pasiune nopțile. Le-am arătat cum e viața la castel și au fost încântați, au primit tot ce au cerut, au primit chiar fără să ceară.
Unii dintre psihopați sunt iubirile mele de odinioară, iubiri care se întorc prea devreme sau prea târziu, niciodată la timp, și pe care nu le chem, pe cuvânt de zână!
Fiecare dintre iubirile acestea are cutiuța ei, iar cutiuțele sunt identice: incolore, fade, minuscule, ușor de ignorat.
Fiecare dintre iubirile acestea a fost la momentul ei cea mai mare și niciodată nu s-a suprapus alteia, întotdeauna s-a născut când precedenta era moartă și îngropată.
Iubirile mele contează doar atâta timp cât durează, de-a doua zi nu mai înseamnă nimic.
Nu mă interesează viețile, neîmplinirile, dezamăgirile, crizele de băieței care se cred bărbați și redescoperirile de sine. Nu am întrebări la care să nu fi primit răspuns, nu am curiozități, nu am nostalgii și nici vise erotice cu vreuna dintre ele.
Stimatele mele iubiri, sunteți atât de mici și neînsemnate cât să încăpeți în cutiuțele voastre mici și neînsemnate! Rămâneți acolo, eu nu vreau să vă fiu din nou iubită sau soție. Prietenă, nici atât. În fond, cine-și dorește prietenia unui măscărici. Sau a un depresiv. Sau a unui autist. Sau a unui mincinos prin definiție.
Ușile sunt făcute să stea închise, locul vostru este dincolo de ele, pe preșul pe care-mi șterg tălpile pantofilor. Cu toc. :-)
zani, prima parte mi se potriveste, pana la partea cu cutiutele incolore :-))))
RăspundețiȘtergereincerc sa scriu, dar sunt sub asediu :-)
pup tare