Ziua 275. AMR 90.

Am terminat de văzut Grey's Anatomy, toate sezoanele.
Ducă-se că de-o săptămână numai sânge pe pereți și operații pe creier visez! Și tot de-o săptămână sunt acompaniată de o afurisită de răceală care îmi ia toată energia așa că s-a potrivit de minune leneveala în pat cu vizionarea a 5-6 episoade, unul după altul că așa sunt eu și mă enervează că sunt așa, când îmi place ceva, apăi fac (lucrez/mănânc/vorbesc despre/mă gândesc) numai acel ceva.
S-a terminat ca-n gară: când ziceam și eu că toată lumea s-a mai liniștit și nu se mai ambalează pentru nimic, a făcut scenaristul o fandare la dreapta și i-a încăierat iar: Meredith s-a ales cu un copil adoptat și cu un bărbat care preferă să doarmă cu urșii în pădure decât cu ea în pat. Cristina e însărcinată cu un bebe pe care nu-l vrea dar pe care și-l dorește foarte tare bărbatul ei bântuit de coșmaruri. Lexie îl iubește pe Sloan, Sloan o iubește pe Lexie, dar fiecare alege să fie în relație cu altcineva.
De fapt, iubirea n-a fost nici pe departe tema serialului. Filmul e despre natura și mizeria umană, despre diversitate și alegeri de viață. Toate sunt luate la puricat: loialitatea și trădarea, iubirea și sexul ocazional, toleranța și lipsa de deschidere a minții, prietenia și indiferența, competența și greșeala, generozitatea și răutatea gratuită. Niciun personaj nu e prezentat drept model, toate au calități, dar mai ales defecte și, exact ca în viață, te uiți la ele și câteodată ai senzația că privești în oglindă.