Am încărcat potăile Bono și Taz în Mercedesul ei nou și curat ca o mașină de corporatist și am plecat cântând pe DN1, cu 80/oră, nu cumva să ne ia amețeala din cauza vitezei.
Poteca pe care am apucat în pădure le-ar fi plăcut patrupedelor, dar nu ne-a plăcut nouă, prea arăta ca în filmele cu suspans. Când am mai auzit și niște câini care lătrau suficient de aproape și de amenințător, ne-am grăbit să ieșim la lumina zilei și să găsim un loc de plimbare cu ceva mai puține pretenții de furnizor de adrenalină. Și am găsit un drum de țară care șerpuia pe lângă o baltă, ceea ce părea că ne satisface pe toți.
Noi, fetele, am dezbătut teme importante pentru omenire-celulita, culori de păr, ulei de argan, bărbați.
Ei, băieții, au alergat ca apucați de streche,
au scos limbile de-un cot,
s-au hârjonit și
s-au jucat cucu-bau!
Într-un târziu, ne-am retras bătrânește la Trattoria din Paradisul Verde unde am lâncezit vreo două ore pe terasă, am mâncat pizza și-am băut limonadă și cappuccino. Și unde i-am expus Oanei teoria mea despre motivul pentru care unii copii adoptați apucă pe căi greșite cu toate că familia îi copleșește cu iubire și atenție: li se tolerează mult mai multe obrăznicii și li se iartă prea ușor greșelile, doar pentru că se consideră că au suferit mult prea mult înainte să ajungă în acea familie. Și am ajuns așa înțeleaptă de când îi permit lui Taz să doarmă pe birou deși are culcușul lui pufos și curat, să mănânce jumătate din porția mea de orice deși castronul îi e plin de crănțănele proaspete și să se cuibărească în poala mea deși eu port pantaloni albi iar el e murdar pe lăbuțe.
Și toate acestea doar pentru că mă gândesc numai la cum să fac să uite vremurile când rătăcea pe stradă singur, murdar, lovit și înfrigurat...
PS. Puteți să stați liniștiți, stimați cetățeni ai satului Corbeanca, căpușele voastre, în caz că le simțiți lipsa, sunt la Taz în blăniță. Toată seara am stat să-l despăduchez. Sau descăpușez. Sau dezinsectez. Sau cum naiba s-o numi operațiunea asta scârboasă care m-a transformat într-o zână cu halucinații tactile.
PPS. Frontline sucks!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu