Azi am mâncat primele cireșe. Până la un punct m-am bucurat singură de ele, dar s-a prins Taz că e rost de ceva interesant. Eu nu pot, dom'le, să-i rezist când își ia moaca de milog
așa că am împărțit cu el frumusețile acelea din castron. Întâi se juca cu ele, le arunca, le prindea, le strângea ușor între dinți, fără să le strivească, parcă vedea cât sunt de îngrijorată pentru covorul meu alb...Nici nu știu când le înghițea, pur și simplu apărea cu fața aceea de pungaș fără pereche și mai cerea una.
Și încă una...
Iar drept răsplată pentru generozitatea mea, mi-a dăruit zâmbetul lui de prinț. Doar după ce s-a asigurat că în castron nu mai e nimic...
Cit mai e chilu?
RăspundețiȘtergere@Ionouka. Habar n-am, le-am căpătat (că am fost cuminți)de la mama. Și ca în copilărie, draga de ea nu s-a atins nici măcar de una, ni le-a păstrat nouă, copiilor, pe toate.:-)))
RăspundețiȘtergereYami-yami, cirese! Taz e pe zi ce trece mai frumos...
RăspundețiȘtergereDeci a venit vara in cele din urma, bine ca s-a dus primavara asta nesuferita. BTW, am vazut-o zilele trecute prin mall :-> CN.
RăspundețiȘtergerele-a inghitit cu tot cu samburi???? tttzzzzz...nu e bineee:))))
RăspundețiȘtergereva distrati, bag seama. :)