Prince at my feet.
Spring in the air.
Ce nu poate surprinde obiectivul, vă povestesc eu: miros intens de liliac, soare călduț spre fierbinte pe piele, cântec de grauri, adiere de vânt ce-l face pe Taz să strănute, zgomot îndepărtat de ciocan, un dialog al vecinilor de dedesubt, care fac curat pe terasă:
Ea-Ăsta îl mai ținem? (“ăsta” fiind un cadru vechi de scaun)
El-Lasă-l că îi pun un capac și mai stăm și noi pe...
Ea-Stăm pe dracu', așa zici de ani de zile. Scoate-l de aici..
El-Lasă-l, dragă, cu ce te încurcă? Cât stai tu pe balcon...
Ea-Păi de-aia nu stau, că n-am loc de vechiturile tale. Aș sta și eu cu Mia la o cafea, da' ce? Poți? Că-ți intră vreun fier în ochi sau un cui în spinare...
El-Eu pentru proasta aia de Mia nu fac curat să stați voi și să o bârfiți pe mama.
Ea-Atunci du-te dracului, nu face...
El-Nu fac!
...
După o pauză de 30 de secunde:
Ea-Hai, zi, ce facem cu scaunu' ăsta?
***Pe la 9 seara scaunul era tot acolo deci proasta de Mia să-și pună pofta în cui: nici anul acesta nu va sorbi din cafeluță pe terasa vecinei mele.
Papucii de pitzipoanca!:))))) Mai ai capsuni? Vin pe la tine!
RăspundețiȘtergereCredeam ca numai la mine in cartier au loc dialoguri din astea intelectuale. :-) Taz este pe zi ce trece mai frumos!
RăspundețiȘtergere