Ziua 94. AMR 271.

Tare grea mai e refacerea după chef când ai o anumită vârstă! Am dormit jumătate din zi, m-am trezit doar să mănânc, nu care cumva să mor de foame în somn!
Despre Revelion nu am să povestesc pentru că a fost ca și al vostru: frumos, vesel, bogat, cu sclipici, cu lume bună și frumoasă, bârfă nevinovată, conversații agreabile, cu ceva roșu,

și cu o sete atât de mare încât am golit paharele cu șampanie unul după altul, așa cum am promis: pentru cei pe care îi iubesc, pentru cei care mă iubesc, pentru cei care au venit, pentru cei care au plecat, pentru cei care au rămas, pentru cei vechi și noi deopotrivă. Fiți fără grijă, la sfârșitul petrecerii eram demnă: nu m-am clătinat deloc până am ajuns la lift. De acolo a fost simplu, camera 601 e prima...

Mi-a plăcut 2010. Mi-am regăsit cunoștințe vechi, am cunoscut oameni noi și interesanți, am avut parte de multe emoții, muzică, povești împărtășite, bucurii neașteptate. Am avut lecții de învățat, nedreptăți de acceptat și noduri de înghițit. Am râs, am plâns, am trăit. Am simțit miracolul prieteniei, al zâmbetelor și îmbrățișărilor lipsite de falsitate, al suportului moral real și onest.
Îl primesc pe 2011 cu drag și cu interes pentru că știu că va fi unul special și binemeritat. Tot ce vreau este tihnă pentru proiectele și visurile mele frumoase pe care să le împărtășesc cu oamenii deosebiți pe care îi am în acest moment în jurul meu.
Pulberea de zână e la liber, nimeni în mod special nu va mai avea exclusivitate, voi avea mare grijă să o presar peste toți deopotrivă, atâta timp cât vor dori.