Ziua 111. AMR 254

Azi căutam un film de văzut și în lista de titluri am găsit How to Train Your Dragon. Și mi-am adus aminte că i-am promis unei prietene să îi dezvălui vraja prin care se domesticesc dragonii, balaurii și zmeii.
Vraja e improvizată, nu se învață la școala de zâne, nu se află în vârful niciunei baghete și nici în vreo carte de magie. Nu știu dacă e general valabilă și nici dacă ar mai funcționa și a doua oară.
Primul pas e să nu-ți propui să-l domesticești; dacă vrea să trăiască în sălbăticie, ducă-se! Ducă-se, ducă-se dar tot vei vrea să-i dai o lecție :-). Și atunci ai nevoie de:
1. minte brici
2. limbă ascuțită
3. nervi tari
4. prietene bune
5. cont pe facebook sau blog:-)
După ce zmeul/dragonul/balaurul și-a întins aripile și s-a dus și după ce îi faci un semn rușinos dar sănătos cu degetul mijlociu, îți vezi de treburile tale dar și de trebile pe care descoperi brusc că le ai prin diferite locuri: cluburi, baruri, cafenele, restaurante, săli de cinema, de teatru sau de concerte, parcuri și grădini. Termenul de disecare a situației în care te afli este de 2, maximum 6 zile. În acest răstimp ai voie să urzești planuri de răzbunare împreună cu celelalte zâne, prințese, clopoțici, degețici care mai sunt în gașcă și să deplângi alegerea proastă pe care ai făcut-o la ultimul târg de zmei/dragoni/balauri. Odată tetracapilotomia (despicarea firului în patru) terminată, se trece la faza următoare: începi să te vezi cu alți zmei, spiriduși, balauri, feți-frumoși, dragoni, prinți și broscoi. Cum cu câți?!? Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Zâmbești frumos, asculți mult și vorbești puțin, scoți la înaintare tot misterul de care ești capabilă (nici nu e greu, abia te dumirești tu însăți ce e cu tine așa că nu e greu să pari o căprioară speriată, cu ochii umezi și boticul tremurând). Ești generoasă cu numărul de telefon la care nu răspunzi aproape niciodată dar întreții focul cu câte un esemes jucăuș și promițător. Câte un prinț mai răsărit îți poate aduce castane coapte, ciocolată, flori și pizza iar tu te bucuri ca și cum ar fi niște cizme Prada. Te destinzi, te amuzi, te descoperi, vezi, auzi, simți lucruri care îți erau străine. Miros a viață reală, nu a povestea în care trăiseși până atunci. Încă mai doare pe ici, pe colo câte ceva dar cu un analgezic ușor (o cafea și o carte bună), trece.
Între două petreceri și-un concert în Tribute, schimbă yala de la castel: e neprețuită imaginea unui zmeu/dragon/balaur căruia buzduganul i se oprește în poarta ferecată a castelului tău.
Deja ar trebui să te afli în faza în care, atunci când se sfârșește ziua și pui capul pe pernă, remarci că patul nu mai e așa de mare precum ți se părea. Și că ce vezi în oglindă este real și te satisface. Știi că totul va fi bine și lași lucrurile să se întâmple. Și se întâmplă că într-o zi, zmeul/dragonul/balaurul dezvoltă o pasiune pentru facebook și bloguri. Și în altă zi remarcă ce drăguță, talentată, amuzantă și isteață ești. Și în scurt timp realizează că povestea în care trăia până să-și ia zborul în sălbăticie e de preferat vieții lui reale care încape într-o garsonieră de 20 de mp. Și, cu aripile strânse, bate la poarta castelului. Nici prea devreme, nici prea târziu. Atât cât să nu riște să fii încă furioasă pe el sau să-l fi uitat de tot. Rămâne la alegerea ta dacă îl iei de aripă și-l inviți în castel sau îi urezi cale bătută înapoi de unde a venit.
Deci nu te mai tortura întrebându-te ce să faci, cum să faci și când să faci. Doar fii tu însăți!

DISCLAIMER 1. Dacă zmeul, balaurul sau dragonul este porc, vraja nu va funcționa în vecii vecilor, amin!
DISCLAIMER 2. Zmeii, dragonii și balaurii sunt ca pisicile: îi poți învăța să facă orice. Orice vor ei.
DISCLAIMER3. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare și oricine se simte lezat de vreuna din afirmațiile de mai sus poate fi dat în judecată pentru lipsă de simț al umorului.