ZIUA 91. AMR 274.

Postarea aceasta se vrea a fi o cronică de restaurant numai că de la prânz și până acum am uitat ce am mâncat! Adică nu ce am mâncat că și acum papilele mele gustative sunt răsfățate de arome. Am uitat cum se numeau felurile de mâncare. Nu faceți ochii mari, așa mititică cum sunt am mâncat de parcă se băteau turcii la gura mea. Hahahaha, nici că puteam găsi o expresie mai nimerită pentru că mâncarea asta minunată e la Divan, restaurant turcesc pe strada Franceză. În centrul vechi, normal, toate drumurile mele duc acolo de la o vreme... Tot ce îmi aduc aminte e că am mâncat pide cu brânză, pide cu spanac, humus și de aici totul intră în ceață: ceva ghiveci de legume, niște iaurt gros cu arome ucigătoare, un fel de zacuscă foarte pi(ș)cantă, salată de pătrunjel, cartofi cu castraveți murați și fâșii de ceapă. Desertul îl știu: fistikli kunefe (o fidea foaaaarte subțire, însiropată cu miere și ninsă cu fistic) și kabak tatlisi (dovleac copt cu fistic). Se zice că bucătarul, Salih, visează aproape în fiecare seară că gătește. O fi vis frumos sau coșmar?
Ca să nu o mai lungesc pentru că mi se face din nou o mare poftă, a fost un prânz DELICIOS, cu chelneri-spahii drăguți și atenți, cu muzică orientală pe fundal și cu planuri de călătorie în Turcia cât de curând: Pamukale, Cappadocia here we come!