Ziua 8. AMR 357

A venit cumva iarna și eu nu am aflat? Vremea asta nu mai știe să fie normală, să ne lase și nouă răgaz să purtăm pantofii de toamnă, nuuu, ea trebuie să ne perpelească, să ne pună să scoatem când sandalele, când cizmele! Azi am stat toată ziua zgribulită, am plecat îmbrăcată cam flu-flu de dimineață, cred că am făcut și febră musculară de cât am stat încordată. Mâinile mi-au înghețat și au mare, mare nevoie de o cremă emolientă, părul mi s-a încrețit de la umezeală...
Cum? Parcă era vorba să scriu numai despre lucrurile frumoase? :-) Chiar!
Nu a venit iarna, e încă toamnă și urmează zilele acelea, singurele care îmi plac din sezonul rece, când copacilor li se schimbă culorile și combinația nebună de tonuri de pământ îți taie răsuflarea. Nu e încă momentul, deocamdată așteptăm la verde.

Ziua mea lungă și friguroasă a fost marcată de cucurbitacee: am oprit pe marginea drumului să iau tărtăcuțe colorate și, după ce am trecut de șocul de a afla că una singură e 4 lei (o fi muncă grea să arunci niște semințe lângă un gard primăvara și să culegi dovlecii miniaturali toamna...zic și eu...) am stat la taclale cu moșul care le vindea.


M-a descusut ca o soacră, i-am zis tot ce dorea să știe și a fost tare satisfăcut de mi-a dat el în dar un dovleac pentru plăcintă! Așa că încalec pe-o șa și mă duc să savurez un ceai, o turtă dulce făcută în casă și dovleac copt.