Ziua 5. AMR 360

Am văzut Hatchiko și am plâns. Și nu pentru că am eu o sensibilitate anume în această perioadă (apropos, Lisuca e bine, sănătoasă, mănâncă de 4 ori pe zi și imediat va semăna cu un purceluș :-)) ci pentru că Hachikō mic și Hachikō mare sunt adorabili iar povestea spusă în felul lui Lasse Hallstrom este emoționantă.
Hachiko a existat cu adevărat, e un Akita născut la o fermă din apropierea unui oraș japonez, rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul său chiar și la mulți ani dupa decesul acestuia.
Era câinele de companie al unui profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio. Pe durata vieții stăpânului său, Hachikō îl însoțea dimineața la Gara Shibuya, urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă. Cei doi și-au continuat rutina zilnic până în mai 1925, când profesorul nu s-a mai întors seara din obișnuita sa călătorie cu trenul deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi. Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani.

Hachikō a intrat în posesia altor proprietari dar a evadat cu obstinație, apărând mereu la vechea sa casă. În cele din urmă, a realizat că acesta nu mai locuia acolo așa că s-a dus sa îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachikō a așteptat întoarcerea stăpânului său dar niciodată nu și-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâți din tren.

Prezența sa zilnică și privirea fixă asupra trenului au atras simpatia călătorilor pe acea rută, aceștia hrănindu-l pe toată durata așteptării sale.

Situația a continuat timp de nouă ani, Hachikō apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea.

În 1925, un student al profesorului a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetările sale a rezultat faptul că existau numai 30 de exemplare de rasă pură, printre acestea aflându-se și Hachikō din Gara Shibuya.

Studentul s-a întors frecvent să-l viziteze pe Hachikō și a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul său devotament. În 1932, câinele a devenit rapid o senzație națională, impresia asupra societății japoneze fiind atât de mare incât profesorii și părinții îl foloseau drept exemplu, cultivând astfel spiritul loialității familiale.

Hachikō a murit pe 8 martie 1935. O statuie de bronz a fost ridicată în onoarea sa în fața Gării Shibuya și reprezintă astăzi un loc popular de întâlnire. Este poziționată în apropierea "Hachikō-guchi" ("Ieșirea Hachikō"), una dintre cele cinci căi de acces către Gara Shibuya

În fiecare an pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participă sute de iubitori de animale.