Ziua 28. AMR 337

Zi de plâns în plapumă! Toți cu care am vorbit azi erau cu capsa pusă, cum aș fi putut eu să rămân zen? Ei, uite că am rămas! :-)
M-a ajutat mult după amiaza petrecută la atelier. După plecarea fetelor, singură, în liniște, mi-am pus toată priceperea și imaginația la bătaie pentru a crea lucrușoarele de botez ale Luisei; mâine, cu lumină bună, voi face și fotografii și le voi pune aici. Aștept aplauze!
M-a ajutat mult buchetul de flori fucsia pe care le-am primit drept recunoștință de la clientul ce acum câteva zile îmi aducea ciocolată.
M-a ajutat mult vizita la părinții mei, e ceva timp de când nu am mai petrecut câteva ore atât de plăcute: tata nu mai era pornit împotriva lumii și nu m-a mai provocat la discuții care se lasă, de obicei, cu scântei. Mama m-a răsfățat cu trei feluri de mâncare și două feluri de desert. Aș fi vrut să plâng cu fața ascunsă în cutele rochiei ei, așa cum făceam când eram mică și mă loveam, dar nu m-a lăsat sufletul să o întristez și pe ea.
Am plâns în mine și am continuat să le zâmbesc și să le povestesc câte-n lună și-n stele, lăsându-le răgaz, nu știu până când, să mai creadă că fiica lor cea mică încă nu s-a făcut mare...