Nu mai am somn. Fiecare noapte e împărțită în secvențe: Lisa respiră, Lisa se mișcă, Lisa visează și dă din lăbuțe, Lisa are febră, Lisa e dusă la perfuzii, Lisa adoarme în brațe și nu mă mai pot mișca, Lisa, Lisa, Lisa. Aproape că nu mă mai gândesc la altceva.
În dimineața asta, stând de veghe în liniștea perfectă a orei 5, am pornit calculatorul și am ajuns întâmplător
aici. M-am strâns ca un arici: e blogul unei femei frumoase, după cum se vede în fotografia de mai jos, făcută într-o livadă din Utah, acum doi ani ( click pe foto pentru a o mări).
Ea trăiește așa:
Câteodată așa:
Și chiar și așa :-).
La două luni după prima fotografie, aproape tot corpul i-a fost ars. Avionul în care se afla împreună cu soțul ei s-a prăbușit. După zeci de operații arată așa:
Blogul ei e întreaga poveste, l-am citit cu sufletul la gură și merită să-l parcurgeți și voi, poate vă veți trezi că luați noi hotărâri.
Eu am decis să fac un experiment, să fiu atentă în fiecare zi, timp de un an, doar la lucrurile frumoase și bune care mi se întâmplă. Știu că nu-mi va fi greu să le găsesc căci sunt foarte ușor de mulțumit, în ciuda reputației mele de zână pretențioasă. Mărunte sau mărețe, le voi consemna cu onestitate aici, pe blog.
PS Încep de mâine, azi se pare că nu am net. Oare nu l-am plătit??? Și ce dacă? Am stick de la Vodafone! :-P
