Ziua 323. AMR 42

Băieții (mă rog, e un fel de-a spune. Și noi ne spunem"fetele" deși cărțile de identitate au altă părere) de la Scorpions îmi sabotează idila cu Baby. N-au cântat You and I deci n-am putut să-i fredonez în telefon, așa cum i-am promis.
Da! Am fost la concert la Scorpions, tocmai la Cluuuj. Am plecat de la București într-o dimineață de vară (indiană, e drept) și am ajuns acolo într-o seară de noiembrie, 7 grade, cu indulgență.
N-a avut niciodată Clujul privilegiul să fie vizitat de atâtea zâne din minister! Poate tocmai de aceea astrele s-au aliniat perfect și am avut parte de tratament special de cum am ajuns: hotel boutique de toată frumusețea (și curățenia), covricheese de la Petru, ciocolată fondue la Casa Romană și invitații la concert la tribuna VIP, nu oriunde, cu tot răsfățul pe care îl presupune asta: șampanie în râuri, cocktailuri de creveți și cappuccino cu spuma de două degete.
Multă iubire am mai simțit în astea două zile, mă mir și eu de unde am atâta! Am iubit-o pe Nicol pentru că ne cheamă și ne suportă la toate concertele pe care le organizează, am iubit-o pe Dănuța pentru că m-a iertat că am fost o companie jalnică în orele lungi de condus pe Valea Oltului (mda, am și rău de mașină, nu numai de mare, sunt plină de sensibilități...), am iubit-o pe sora de zână pur și simplu pentru că e sora de zână și are grijă de mine. Am iubit-o pe mama pentru că m-a așteptat cu gogoși calde stropite cu sos de miere și lămâie. L-am iubit pe Taz care-mi doarme în brațe de când am venit pentru că știam cât de necăjit e că nu l-am luat și pe el. Și am iubit un sms pe care l-am primit sâmbătă seara, l-am citit, l-am recitit, l-am visat și m-am trezit cu el în gând: Ești ceea ce am căutat întotdeauna și nu știam, iubită și cea mai bună prietenă. Vreau să mă plimb, să dorm, să râd cu tine, să înrămăm și să atârnăm împreună amintiri pe pereți.
Merry Christmas, Fairy!

Botez Alexandru Ștefan

Botez Emma Maria

Ziua 322. AMR 43.

Ce poți face cu câteva sute de grame de căpșuni pe care le-ai cumpărat-o cu 25 ron din supermarket acum 4 zile și pe care doar azi le-ai descoperit în frigider pentru că n-ai avut ochi pentru ele tot timpul ăsta?
Le poți arunca dacă ești sora de zână; ea este specialistă în a cumpăra multă mâncare și de o arunca pentru că se învechește. Și-mi vine să o pălmuiesc pentru asta deși ea e sora mai mare.
Sau poți face o prăjitură cu iaurt și căpșuni dacă ești zână curajoasă și nu ți-e frică de reproșurile cum că ai tăcut mâlc și te-ai îndopat singură, reproșuri pe care sigur ai să le primești după publicarea acestui text.
Sau poți face limonadă cu mentă multă și câteva căpșuni tăiate pe jumătate, dacă ești Baby și ai mustrări de conștiință că ai venit în vizită la zână fără ciocolată, așa cum obișnuiești.
Fă-le spumă, fă-le bucățele și aruncă-le într-un iaurt, presară-le într-un aluat din acela simplu 6 ouă, 6 linguri de ulei, 6 linguri de făină etc și bagă-le în cuptor sau, și mai bine, mănâncă-le înmuind vârful în zahăr sau în frișcă. Și dă-i și lui să guste. Din mâna ta. E clișeu, e adevărat, dar e al naibii de erotic...

Ziua 321. AMR 45

Zână, erai mai energică până să te îndrăgostești! Acum scrii mai rar, ești dulcegăroasă și nu mai dai cu toți de toți pereții.
Și e rău?
Mmmm, pentru tine nu, normal. Pentru mine e rău. Citeam, dădeam like sau share și era ca și când dădeam eu cu toți de toți pereții...
Așa flecăream deunăzi cu o amică pe chat și a trebuit să recunosc că acum nu mult timp îmi era foarte la îndemână și foarte pe limbă să scriu răutăți. Ce să fac dacă nu-mi mai vine? Ce să fac dacă toamna asta e mai frumoasă decât orice altă toamnă de care îmi aduc aminte? Ce să fac dacă stau atât de puțin acasă? Ba mă cheamă pe-afară marea, ba iarba încă verde, ba aburul cafelelor...
Și-apoi cum să vin în fiecare zi să scriu despre cât de bine mi-e, cât de liniștită sunt, cât de fascinată de ultimele întâmplări de la castel? Sau cât de puerile mi se par îngrijorările și preocupările de acum câteva luni? Sau cât de încântată este periuța mea de dinți că nu mai stă singură în păhăruțul ei de sticlă sablată?
Știu că eram mai interesantă când durerile voastre se diluau în lacrimile mele. Iubiți-mă și acum când sunt bleagă și văd iar lumea în roz cu buline albe! Și nu râdeți de mine când mă vedeți îmbrăcată nu în rochițele mele dragi, ci în tricoul lui Baby. Și nici când asortez la cerceii cu briliante brățara lui de piele neagră.

Ziua 320. AMR 45.

N-am putut să-mi mut gândul de la moarte azi și nu înțeleg de ce m-a afectat atâta, n-ar fi trebuit. În fond, moartea face parte din viață, nu mă sperie, nu am curiozități în privința ei, n-am nici măcar ocazional gânduri morbide.
Puțini vor înțelege ceva din ceea ce voi scrie pentru că e unul din acele texte scrise pentru doar două perechi de ochi...
Se întâmplă, așa cum s-a întâmplat azi, să simt ca și cum ar fi a mea durerea altora de a fi pierdut pe cineva drag, de a se fi stins sub ochii lor, de a se împăca cu gândul că nu-l vor mai vedea niciodată.
Moartea te obligă să rămâi doar cu amintirile, iar ele nu te satisfac; cu timpul se estompează, devin neclare, nu mai știi dacă sunt adevărate sau doar ți le-ai imaginat.
O femeie îmi trimitea prăjituri făcute în casă o dată la două săptămâni, poate și mai des. Nici măcar nu știa că mi le trimite, nici măcar nu cred că s-ar fi bucurat știind cât de mult îmi plăceau. Acea femeie e moartă și cei care o iubeau plâng acum încetișor...
Azi n-am mai scrâșnit din dinți și am iertat.

Ziua 319. AMR 46.

Am simțit duminica aceasta că trebuie să îmbrac bluza roz, bluza care nu se asorta nicidecum cu ochii verzi ai lui Nicol

sau cu rujul roșu al Danei.

Poate doar cu părul meu zburlit și cu starea de bine pe care o am de la un timp încoace.

Am prietene frumoase, am zis de sute de ori. Și măcar de-ar fi doar atât, dar mai sunt și bune, istețe și haioase, mi-e tare greu să rezist tentației de a petrece tot timpul cu ele. De aceea nici nu mă opun prea tare. :-)
Azi ne-am răsfățat cu bunătăți de la Paul și o sesiune foto la Mogoșoaia.

Tot drumul până acolo s-au lăudat cu mâțele personale, câte una bucată pe cap de blondă pisicoasă... miau în sus, miau în jos, ne-au făcut capul mare cu să vezi cum sare Sheby după fluturi, dar să vezi cum mă așteaptă Felixuțu' să-i dau peștic...
Astfel că prințul flocos ce stăpânește deja peste inima zânei

n-a avut de ales decât să facă ce știe el mai bine, adică să fie drăgălaș și să sfârșească prin a apărea în aproape fiecare fotografie din cele câteva sute făcute.