Puțin roz pentru Irina

Aceasta e căsuța Irinei, o fetiță drăgălașă care a venit cu mama ei să-și aleagă lucrușoarele pentru botez. Oricât ne-am învârtit, nu am putut evita culoarea roz...

De Paste, energii violete in gradina mamei

Cine ma cunoaste stie ca e doar o gluma, numai mistica nu ma pot numi!
Am facut doar o mica selectie din fotografiile facute de Zmeu duminica, la mama acasa. Am cateva sute de fotografii cu tufisuri, cu porumbei pe sarma si vrabiute pe streasina, cu oua vopsite, cu fire de iarba in bataia vantului, cu gandacei si albinute, cu tata jucand fotbal cu mingea de baschet, cu catelul Lisa, cu catelul Bobita, cu vecinii stand de vorba pe banca, la poarta, cu farfuriile cu ciorba aburinda, cu mine vorbind, cantand, citind, dandu-ma in leagan, mergand, dandu-i catelului sa pape, respirand...Mda, Zmeul are o jucarie noua, Iepurasul a venit cu un aparat foto performant!
In rest, si noi am lenevit, am mancat, am ras de sms-urile care mai de care mai pioase, am vorbit cate in luna si in stele si ne-am bucurat de vremea buna.

Portret de zână la maturitate

Încă de la început, am să rog eventualul stimat cititor să încerce să se abțină de la a lua în derâdere autointitularea, pe blogul meu sunt zână cand vreau, cât vreau, pentru cine vreau.
Nu m-am născut zână, am devenit cu timpul, trecând frumos și ușor prin toate fazele întregului proces: copilul mai mic, firav și răsfățat, adolescentă curioasă, tânără pretențioasă și măritată, femeie divorțată și curajoasă, zână prețioasă pentru care doar lumea întreagă pusă la picioare e de ajuns.
350 de zile pe an am impresia că eu sunt Soarele și totul se învârtește în jurul meu, dar nici în celelalte 15 rămase nu o duc prea rău. Am tendința să fac excese: râd mult, muncesc mult, cheltuiesc mult, vorbesc mult. Când vreau ceva, vreau acum, pe loc. Mai târziu îmi pierd interesul.
Mănânc puțin, niciodată direct din frigider sau din oală, ci din farfuria așezată regulamentar lângă tacâmuri și șervet.
Dorm la fel de puțin, dar bine; singurul meu coșmar este că sunt scoasă la tablă la matematică și nu știu rezolvarea problemei.
Nu urăsc și nu critic persoane, ci atitudinile și alegerile lor și doar atunci când acestea mă afectează în mod direct. E alegerea ta să fii supraponderal(ă), dar nu-mi ocupa jumătate din loc în avion cu grăsimile care ți se revarsă peste cotieră. Nici eu nu mă parfumez în exces când călătoresc pentru că e posibil ca tu să nu agreezi esterii de Cerruti pe care eu îi ador.
Nu simt că rostul meu pe lume este să fac o casă, să plantez un copac și să fac un copil. Eu trebuie să caut și să aflu răspunsuri, să descopăr și să iubesc oameni, să văd minunile lumii, să fac orice, oricând îmi trece prin cap și să aflu dacă eu aș fi în stare să pun cuiva lumea la picioare...