Ziua 281. AMR 84.

Dintre toate lucrurile care au legătură cu călătoriile, cel mai puțin îmi place să fac și să desfac bagaje. Primul pas e să fac liste, marea mea pasiune. Lista cu ce pun în bagajul de cală și în bagajul de mână, lista cu ce să nu uit, lista cu ce mai am nevoie să cumpăr, lista cu ce rămâne de de făcut cât lipsesc eu. De fiecare dată același ritual, aceleași liste, ai zice că la anii mei și cu experiența de rigoare, ar trebui să fac asta cântând. Nici gând! E o adevărată tortură să aleg hainele, de unde să știu eu acum cum voi vrea să mă îmbrac miercuri la prânz sau vineri de dimineață? Că nu sunt genul care să-și pregătească ținutele de cu seară. Azi dimineață întâi mi-am pus cerceii cu perle de la Ina și-apoi am știut că vreau să mă îmbrac în bluză albă și fustă neagră. Și să mă încalț cu pantofi animal print din păr de ponei.
În vacanța da vară, pământenii pleacă la mare, la soare, cu câteva tricouri și maieuri, pantaloni scurți, costum de baie, lenjerie de corp, șlapi, cărți și reviste, aparat foto, portofele și pașaport. În vacanța de vară zânele pleacă tot la mare și la soare (că doar nu vi le imaginați în Alaska, mulgând renii!), așadar și zânele au în bagaje aceleași chestii, doar că un pic mai multe.
-tricouri și maieuri. Albe și bleumarin, în principal. Fără număr.
-fustițe și rochițe diafane de care trebuie să țină în permanență pentru că în vacanța de vară la mare, în mod cu totul și cu totul surprinzător, suflă briza si le urca in cap când e lumea mai dragă.
-o jachetă de blugi ori un cardigan că nu se știe cum e vremea. Evident că ori e prea cald și sunt aduse degeaba, ori e prea frig și atunci sunt insuficient de călduroase.
-costume de baie, caftane, papuci și genți de plajă asortate. Ce dacă zânele urăsc să stea la plajă și nu rezistă mai mult de 5 minute în soare că se ofilesc precum petuniile? Ce dacă zânele nu știu să înoate și nu se udă decât până la pulpișoare, vorba baladei cu Manole?
-mărgele, cercei, brățări cât mai multe, cât mai colorate, cât mai zgomotoase. Mânați, măăăi, hăi, hăi!
-pălării. Chiar dacă zânele nu suportă să aibă ceva pe cap pentru că simt cum le ia foc claia de păr de dedesubt. Șpilul e că nu știi când ai nevoie de ele pentru o poză artistică.
-flori de pus în păr că, vorba ceea, ce e o zână fără floare în păr!?
-curele. Deși sunt vreo 7-8 în valiză, cea care trebuie cu adevărat e uitată, invariabil, acasă.
-încălțăminte. Subiectul acesta e sensibil și dureros: o săptămână de mers cu șlapi, balerini și sandale plate poate aduce o zână în pragul nebuniei.
-rochițe de dormit și tăvălit prin așternuturi albe și moi...
-cele mai sexy piese de lenjerie
-prezervative. Că tot am ajuns la un nivel mai intim al discuției. Și că trebuie să dăm exemplu de responsabilitate tineretului patriei.
-creme, șampon, gel de duș, balsamuri, uleiuri esențiale pentru soare, după soare, înainte de soare, dincolo de soare, hidratante, nutritive, reparatoare etc. Plus uleiul de argan, desigur. Oricum, doar el este folosit. Rostul celorlalte este să fie înșirate prin baie ca să-și justifice camerista salariul ștergând praful pe sub ele.
-peria de întins părul. Tot cam degeaba, părul stă numai încrețit și zburlit.
-plasturi. Ori zânele au picioarele deosebite, ori încălțămintea are calapod prost. Una din două trebuie să fie că altă explicație n-am pentru mulțimea de bătături pe care reușesc să le acumuleze în vacanță.
-Ipod. Cu coloana sonoră din Chicago și Cats în playlist. Și cu Sub soarele Toscanei. Ca acum un an. Și ca acum doi ani.
-laptop. Mda, există smartphone-uri dar să fim serioși, au limitele lor. Nu poți savura activitățile de pe facebook pe ecranul ăla cât palma.
-aparat foto. Ăsta micu' face poze minunate, dar de ce trebuie să aibă 5 kile și cinșpe obiective și filtre?
-bani pe card. Și nu ne duce pre noi în ispită...
Cam asta e tot, lista e gata. Să trecem la fapte. Cum adică unde plec?!? În vacanță.
Marcello, ci vediamo presto!

Ziua 280. AMR 85

Eu am tot declarat că mi-s atee, dar ce să fac dacă lumea vrea neapărat să mă creadă o sfântă? Azi am fost sfânta Maria și-am tot fost până noaptea târziu.
Și ce-mi mai place când zbârnâie neîncetat telefonul sau când nu mai prididesc să răspund la sms-uri și la emailuri cu urări, vorbe meșteșugite și gânduri bune!
Toată lumea care contează sau care înseamnă ceva în povestea mea s-a gândit la mine azi. E așa de bine!

Ziua 279. AMR 86.

Sunt prea bătrână pentru ieșiri la iarbă verde și știam asta și duminică dimineața când am sărit din pijamale la 9 ca nu cumva să întârziem la întâlnirea cu frunzele, cu iarba, cu norii, cu munții, cu râurile, cu fluturii...cu furnicile, cu balegile, cu fumul care respectă legea lui Murphy și intră invariabil în ochii celui mai sensibil și cu hoardele de români care adoră să mănânce al fresco pe marginea drumului.
Mare parte din timp n-am făcut decât să număr până la 10 și să inspir adânc, în așteptarea zen-ului care se presupune că sălășluiește prin astfel de locuri.

În rest, am alergat după Tazzilla pe oriunde avea el chef să meargă: prin corturile oamenilor, prin râpe, în noroi, în lac, în pădure căci monstrul meu mic și tuns chilug

iar a făcut tot ce știe el mai bine: s-a murdărit, a cerșit mâncare, a sărit să ne apere de toate sacoșele, scaunele pliante, umbrelele de soare sau bărcile gonflabile care săvârșeau păcatul să treacă pe lângă locul nostru de picnic.





Exact când eram mai murdară, mai afumată (la propriu, de data asta), mai obosită și mai dezamăgită de zen-ul care nu voia să iasă din tufișuri, a venit ploaia și ne-a gonit acasă.



Știu sigur că ploaia mi-a fost dăruită și dedicată fără număr, fără număr... și știu și de ce: sunt o zână bună și m-am sacrificat pentru fericirea cățelului de zână bună!
Câteva serpentine mai jos, la nici cinci minute de la îmbarcare, nu era nici urmă de nor și lumea se bălăcea și se însorea fără grijă.

Ziua 278. AMR 87.

E multă vreme de când n-am mai râs la un film atât de mult și tare încât să-mi sară floricelele de porumb din brațe. Horrible Bosses e o comedie excelentă, cea mai reușită dintre comediile pe care le-am văzut în vara aceasta. Are multe dialoguri despre sex deci da, este o comedie pentru adulți, dar fără să se facă abuz de limbaj obscen sau scene deocheate.
Am râs cu lacrimi și cu chițăieli chiar și după ce s-a terminat filmul și doar privirile amuzat-îngrijorate ale celor din jur ne-au putut calma.
Câteva ore mai târziu, când orice urmă de mascara de pe gene dispăruse, am putut râde în voie la întâlnirea de gradul 3 cu cei care făceau sampling pentru Durex pe terasa de la Van Gogh. Îmi pare rău că n-am avut destulă prezență de spirit să îi trag în poză pe micuții spermatozoizi care împărțeau prezervative pe stradă, dar pentru edificare, merge și o poză găsită la prima googăleală...



Îmi și imaginez dialogul dintre ei și părinți, prietene, frați, fiecare ce-o avea pe-acasă:
-Ei? Cum a fost ziua ta de muncă?
-Mmm, sunt rupt de oboseală, am alergat azi ca un spermatozoid!
Gee, sex la prânz, sex seara. Ce viață sexuală împlinită am!

Ziua 277. AMR 88.

Am văzut Perseidele! E adevărat că n-a fost în noaptea în care s-au anunțat, ci în următoarea. Și nici n-a fost o ploaie de stele, ci doar o stea. Și nu eram la Observatorul Astronomic, ci în grădină, pe paturile tari de plajă, fără saltele. Și nu ne uitam după stele, ci după avioanele care aterizau.
Meteoritul mic și întârziat a fost aclamat îndelung chiar și după ce s-a stins încet în spatele caselor vecine.
"Îți dai seama? E primul nostru meteorit văzut împreună! Cum ar fi să fim și la anu' tot aici, tot așa, tot împreună?"
Hmmm...cum ar fi? M-aș îmbrăca mai bine, e cam răcoare...


*** Fotografia e împrumutată de aici. Mulțumesc!

Mărturiile Ramonei

Botez Sara Alice

Pe Sara Alice am cunoscut-o încă de când se afla în burtică la mami deci știa clar ce botez frumos îi pregătim noi, Zâna și Ralu.