Ziua 151. AMR 214.

Încă o duminică minunată, păcat că s-a terminat! Mâine e luni și mai și ninge pe deasupra, bleah! Dar de ziua de mâine ne ocupăm mâine, azi menționăm plimbările îndelungi cu Taz, reîntregirea familiei și revenirea la programul de urmărit filme intensiv îngrămădiți toți trei-zâna, zmeul și Taz, neapărat între noi- pe un colț al canapelei.
The Notebook și Love Actually.
Primul mi-a plăcut mult dar al doilea mi-a mers la suflet: felii de viață într-o Londră care se pregătește de Crăciun. Nenumăratele personaje se îndrăgostesc, se dezîndrăgostesc, unele sunt cu perechea potrivită, altele cu cea nepotrivită, unele sunt în doliu după dispariția fizică a unei mari iubiri, altele cedează tentației de a avea o aventură. Iubiri care încep, iubiri care se termină, totul se învârtește în jurul dragostei, necontând vârsta sau statutl social. Lucrurile se aranjează pe rând pentru toți, un singur personaj rămâne demn de milă, asta pentru că s-a comportat ca un bou chiar și când și-a dat seama cât e de bou:

Karen: Tell me, if you were in my position, what would you do?
Harry: What position is that?
Karen: Imagine your husband bought a gold necklace, and come Christmas gave it to somebody else...
Harry: Oh, Karen...
Karen: Would you wait around to find out if it's just a necklace, or if it's sex and a necklace, or if, worst of all, it's a necklace and love? Would you stay, knowing life would always be a little bit worse? Or would you cut and run?
Harry: Oh, God. I am so in the wrong. The classic fool!
Karen: [voice breaking] Yes, but you've also made a fool out of me, and you've made the life I lead foolish, too!
Odată iubeam Londra atât de mult...

Ziua 150. AMR 215

"Do you, do you really enjoy
Living a life that's so hateful?
'Cause there's a hole where your soul should be
You're losing control a bit
And it's really distasteful."

Aș vrea să am privirea de căprioară și vocea dulce și răsfățată a lui Lily Allen ca să spun Fuck you very much! cu zâmbetul pe buze și apoi să pretind ca lumea să continue să mă iubească.

ZIUA 149. AMR 216.

E ziua ta, mămico,
În dar ți-am adus inima...
Azi a fost ziua mamei de zână și am petrecut-o doar noi două: am plimbat-o prin centrul vechi, am mâncat turcește, am povestit, am râs, ne-am murdărit de noroi până la gât, ne-am cumpărat eșarfe de mătase.
A venit pornită să mă convingă să îi caut alt stăpân lui Taz: "Ce-ți trebuia altul? Nu te-ai chinuit destul cu Lisa? Nu te mai atașa de animale, mereu vor trăi mai puțin decât tine și vei plânge iar..." După două ore, Taz era în brațele ei, răsturnat cu burtica în sus, privind-o șăgalnic pe sub gene. Și numai ce o aud: "Nu mi-l dai mie cadou de ziua mea?"
Ei, lăsați, și flori, și restaurant, și eșarfă, și cățel?!?

Botez cu zâne. Bebe Monica

Album foto.


Album foto și zână porțelan.


Detaliu album foto.

Acesorii si decoratiuni nunta/botez

Ziua 148. AMR 217.

Nu știu cum e la voi dar la mine nu e deloc primăvară. Și doar am promis zilele trecute că o voi face să vină dar cred că iar dă rateuri bagheta de zână... O las în pace, poate să-și dea ifose cât vrea, o ignor, eu am trecut deja la pantofi și rochițe.
Azi am ajuns devreme acasă, Taz doarme cu capul pe tastatură și trebuie să-mi fac loc printre mustățile lui ca să mă folosesc de a, e, ș și î. Am aprins lumânări și mi-am turnat un pahar de vin roșu de Chile. E aspru dar bun. La gust și pentru sănătate. Am tensiunea mică, cică ar fi bine să beau în fiecare seară unul. Teoretic știu ce e bine pentru mine dar practic aplic tot mai puțin în fiecare zi.
A venit și zmeul, i-am turnat și lui un pahar de vin. Și-am tot ciocnit pentru noroc până s-a terminat filmul. Film de Hollywood, s-a terminat frumos, așa cum aveam nevoie: el o iubește atât de tare încât riscă totul pentru a o elibera din închisoarea în care se afla pe nedrept. Măcar în filme viața și dragostea să se termine frumos...

Dor de Lisuca.

Botez Anton Nicolae

Ziua 147. AMR 218.

Azi, bineînțeles despre Taz și mărțișoare.
Taz e o comoară, nu a făcut nici măcar unul din lucrurile la care mă așteptam: nu a plâns peste noapte, nu a făcut pipi în casă și nu latră la lună. E deștept foc, jucăuș și deja mă urmează peste tot ca o umbră. Ralu zice că parcă are nasul lipit de piciorul meu. Așadar există din nou cineva care mă iubește așa cum sunt, norocoasa de mine!
Am primit flori, lalele, ciocolată și mărțișor lucrat cu mânuțele ei cele două de Raluca. Am ieșit cu zmeul la cină romantică. Am primit o mulțime de urări și zâmbete, virtuale și reale deopotrivă.
Ciudat început de primăvară a mai fost și ăsta - improvizat, nins, greoi, apăsător, mai că i-aș face o programare la psihiatru...
În rest, cred că am o fantomă în casă. Pare prietenoasă dar nu comunicăm. Am întrebat-o de câteva ori ceva și nu mi-a răspuns. Sau mi-a răspuns și nu am eu urechi să aud. Nu mă strigă, nu știu ce vrea de la mine. Câteodată îmi așază câte un sărut pe obraz sau poate doar mi se pare mie?!? O las în pace, nu am cum să o ajut în bântuiala ei, am mai încercat... Cred că va pleca în curând.

Dor de Lisuca