Ziua 151. AMR 214.

Încă o duminică minunată, păcat că s-a terminat! Mâine e luni și mai și ninge pe deasupra, bleah! Dar de ziua de mâine ne ocupăm mâine, azi menționăm plimbările îndelungi cu Taz, reîntregirea familiei și revenirea la programul de urmărit filme intensiv îngrămădiți toți trei-zâna, zmeul și Taz, neapărat între noi- pe un colț al canapelei.
The Notebook și Love Actually.
Primul mi-a plăcut mult dar al doilea mi-a mers la suflet: felii de viață într-o Londră care se pregătește de Crăciun. Nenumăratele personaje se îndrăgostesc, se dezîndrăgostesc, unele sunt cu perechea potrivită, altele cu cea nepotrivită, unele sunt în doliu după dispariția fizică a unei mari iubiri, altele cedează tentației de a avea o aventură. Iubiri care încep, iubiri care se termină, totul se învârtește în jurul dragostei, necontând vârsta sau statutl social. Lucrurile se aranjează pe rând pentru toți, un singur personaj rămâne demn de milă, asta pentru că s-a comportat ca un bou chiar și când și-a dat seama cât e de bou:

Karen: Tell me, if you were in my position, what would you do?
Harry: What position is that?
Karen: Imagine your husband bought a gold necklace, and come Christmas gave it to somebody else...
Harry: Oh, Karen...
Karen: Would you wait around to find out if it's just a necklace, or if it's sex and a necklace, or if, worst of all, it's a necklace and love? Would you stay, knowing life would always be a little bit worse? Or would you cut and run?
Harry: Oh, God. I am so in the wrong. The classic fool!
Karen: [voice breaking] Yes, but you've also made a fool out of me, and you've made the life I lead foolish, too!
Odată iubeam Londra atât de mult...