Ziua 74. AMR 291

Acestea sunt câteva propuneri ale marilor designeri de interioare și arhitecți din lumea bună pentru pomul de Crăciun. Am deja senzația că insistați pe foto 3 și vă întrebați cât e de greu să faceți așa ceva acasă... Se poate să vă scuturați degețelele de zahărul pudră și să fiți atenți 2 minute la rugămintea unei zâne? Mulțumesc: Nu mai cumpărați brazi tăiați pentru împodobit de Crăciun! Luați unul în ghiveci dacă vreți "să miroasă a brad", luați unul artificial care arată infinit mai frumos decât pinii ciufuliți de prin piețe. Știți că există o familie care folosește unul cumpărat în anul 1886? Bradul, în vârstă de 124 de ani, are 35 de centimetri înălţime şi are în continuare decoraţiunile originale. E pricăjit și șui, da, dar e atât de drăgălaș! Așa cum vă gândiți să fiți mai buni cu copiii săraci, cu bătrânii neajutorați și cu câinii vagabonzi, gânditi-vă și la faptul că unui copăcel îi trebuie 10 ani să ajungă la înălțimea potrivită pentru tăiat. Comparați cei 1o ani cu cele câteva zile în care îl țineți în casă...merită?

Ziua 73. AMR 292

Shakespeare. Furtuna. CENTRUL CULTURAL pentru UNESCO "Nicolae Balcescu".
Patru actori tineri interpretează 15 personaje într-un spectacol de 1 oră și treizeci de minute, fără pauză.
Fără să pară că fac vreun efort special, intră rapid în pielea diverselor personaje: Caliban, Stephano, Ariel, Antonio, Trinculo, Alonso etc. Scenografie interesantă cu un generator de lumină alcătuit din obiecte dragi lui Prospero și fiicei lui, papuci de casă, cartoane desenate cu vopsea fosforescentă, resturi metalice, o masă șubredă care nu știu dacă mai rezistă tot sezonul, 2 sticle verzi, un aparat radio din anii 60, poate mai vechi. Costume ostentative, haioase: Miranda purta la un moment dat o rochie din dantela unei perdele, cu tot cu cârligele și inelele aferente. Muzică de rupt inimi: Donizetti “Una furtiva lagrima”. O abordare cool a unei piese clasice care, pun oricând rămășag, poate fi savurată de un public tânăr. Nu știu dacă și de cel matur și blazat: unul din marii nostri actori, aflat în primul rând, a fost singurul căruia i-a sunat telefonul în timpul reprezentației.
Și nu pot să nu-l menționez pe drăgălașul câine cu alură de vulpiță (cam obeză, ce-i drept) care cerșea atenție printr-un lătrat nostim căruia nu-i putea rezista nimeni. Eee, nu, nu era nici personaj, nici spectator ci câinele de pază al centrului. LOL! Cred că era legat pentru ca nu cumva să fie furat!



LATER EDIT. Cineva mi-a atras atenția că nu am specificat dacă mi-a plăcut sau nu piesa. Din moment ce am selectat să scriu despre ea dintre toate întâmplările zilei, e clar că mi-a plăcut și mi-a plăcut enorm! Încă mai zâmbesc amintindu-mi scenele cu Trinculo, Stephano și Caliban beți criță...Nu e treaba mea să vă spun să mergeți sau să nu mergeți pentru că nu pot fi decât subiectivă: îmi plac atât de mult tinerețea, entuziasmul, talentul, curajul și rezistența actorilor încât tind să-i idealizez.

Ziua 72. AMR 293.

Am bifat încă o zi stranie. Cu ninsoare și soare, vuiet și liniște, plin și pustiu, pâine prăjită cu unt și castane coapte, o familie evacuată și un cuplu indecis, un porumbel singur și un cățel iubit. Afară și înăuntru. Și pregătiri pentru Crăciun, afară ca și înăuntru. Mai ales că încep să ne vină musafirii...Anul acesta am decorat cu roșu, sidef și auriu. Nu știu de ce, roșul nu e una din culorile mele favorite.

Ziua 71. AMR 294.

Câți dintre voi ați mai văzut curcubeu în decembrie?
Eram în balcon, aveam mâneci scurte și nu simțeam nici urmă de frig, nu plouase, vedeam stivele de brazi și casele împodobite pentru Crăciun și totuși fotografiam cel mai frumos curcubeu pe care l-am văzut în ultimii ani. Imens și complet, întrerupt doar de crengile copacului din fața mea. Aceleași crengi erau acum câteva zile pline de gheață.
Nu mai înțeleg nimic din anotimpuri, vreme, vremuri, lume și viață...
.

Ziua 70. AMR 295

Azi am auzit o glumiță bună care se referă la (co)relația dintre bărbați și presa scrisă: la 20 de ani e cotidian, la 30 e hebdomadar, la 40 e lunar, după 50 e ediție specială. Și toți, fără excepție, se cred ediție limitată :-)
Zâmbiți sau râdeți cu gura până la urechi, după caz, evaluându-vă propriul exemplar!
Exemplarul meu personal scapă de evaluare în seara aceasta pentru că m-a dus la teatru.

Recunosc că am plecat cu puține așteptări, dar am sfârșit prin a aplauda niște reprezentații reușite: 4 piese scurte-Marusia, Pasiunea ca un foc de arma, Dragostea e ca o râie, Imaculata concepțiune-scrise de Liviu Lucaci și jucate foarte bine de niște actori tineri care le dau bătaie la fund multora dintre vedetele teatrelor consacrate. Merită să googăliți după Godot Cafe căci se întâmplă acolo multe lucruri interesante-improvizație, stand-up comedy, jazz. E în centrul vechi, grijă maximă la tocuri!
PS Și dacă vă spun că și sâmbătă seara mergem tot la teatru, promiteți să nu trageți concluzia că s-a îmbolnăvit zâna?

Aaaavem flori! Aaaavem flooori!

Ziua 69. AMR 296

Acum o săptămână, locul ăsta arăta așa:




Azi tot ce era în cutii și în saci a ajuns la lumină și în jur începe să arate cam așa:








Cel mai greu e în dressing, aici încă mă mai lupt. De ce nu inventează cineva niște umerașe care să nu se mai încârlige, dom'le, între ele că mi-au scos peri albi, nu altceva!?!





Aaa, și am montat oglinzile în hol; aici contribuția mea a fost foarte importantă, cam ca cea a asistentelor pe lângă chirurg: Diblu! Șurub! Ciocan! Nț, nu ăsta, celălalt! Ochelarii! Operați(une)a fost un succes, am reușit să nu spargem niciuna din oglinzi și arată impecabil dacă nu te uiți cum sunt aliniate în partea de sus.
Și tot azi am petrecut jumătate din zi la atelier ( să nu mai zică nimeni că eu doar mă distrez, da?) unde am început să pregătesc cadourile pentru Crăciun!