Ziua 68. AMR 297

De când nu v-am mai povestit cum stau cu decorarea noii case? Ei bine, a sosit momentuuuuuul: mare lucru nu am făcut pentru că mă distrage mereu câte ceva sau cineva și stau mai mult plecată dar măcar azi am pus draperiile în dormitor, mare realizare! Cu largul concurs al Zmeului care s-a întrecut pe sine și a găurit perfect pereții. Shhh, să nu mai spuneți nimănui: și-a protejat ochii sensibil de albaștri cu ochelarii de schi. Ochelari care, nu știu prin ce minune, au scăpat de ororile la care au fost supuse la un moment dat celelalte lucruri ale Zmeului...

Ziua 67. AMR 298

E noaptea ghetelor pregătite pentru cadouri, normal că voi scrie despre ea, chiar dacă știu că nici toate cizmele din lume -aliniate și polișate impecabil- nu l-ar îndupleca pe Saint Nicolas să-mi aducă ce îmi doresc. Eu cred că nici măcar nu poate, săracul, căci tot ce vreau e liniștea mea de dinainte și cum să încapă atâta liniște în niște ghete mărimea 37?
Zmeul din imagine, upgradat și fără bug-uri, conform manualului de funcționare cu care a revenit în viața mea, susține că el poate să facă ce nu pot toți sfinții și moșii.
Urmăriți-mă cu atenție și, dacă mai vedeți umbra vreunei neliniști pe blogul meu, furnizați-mi rapid un lăcătuș! :-))))

Ziua 66. AMR 299

Cartea din fotografie este o carte specială, câte cărți cu viață de noapte mai știți? Primul nostru popas a fost la Oscar's Pub unde am mâncat împreună un toast cu cașcaval pe care și eu mă pricepeam să-l fac mai bun și mai aspectuos. Apoi ne-am mutat, cu tot cu carte, într-un club nou deschis. Atât de nou și de gol încât unul singur din grupul nostru reprezenta un sfert din numărul total al clienților. Am profitat și am făcut cu DJ-ița ce am vrut: i-am cerut Abba-avem și noi un fix cu niște melodii ale suedezilor ăstora- și ne-a compilat toate hiturile lor. Satisfăcuți, ne-am luat cartea și ne-am mutat în Bordello. Nu vreți să știți ce intrare triumfală ne-am făcut: băieții la costum, fetele îmblănite, cartea lucioasă tot la subraț și apoi pe bar, încadrată de paharele cu vodcă. Paharul meu era cu limonadă, mama, jur! :-)
Teritoriale și posesive cum ne știți, am dat semnalul de plecare în momentul în care niște fete dezbrăcate s-au urcat pe bar ca să anime atmosfera dar nu cred că era neapărat nevoie: era acolo atâta electricitate statică produsă prin frecare!!! Niciodată nu s-au îmbrăcat băieții nostri cu mai multă greutate: nu mai găseau umbrelele și fularele, trăgeau cu nervozitate ultimele picături de lichid din pahare-" Stai, mamă, că mai am o gură!" și le cădeau hainele printre picioarele celorlalți participanți la traficul aglomerat de lângă bar. Într-un final, am reușit să ieșim la aer, demni și mândri, cu cartea la subraț, normal.
Una peste alta, sâmbătă a fost grozavă, încep să mă reobișnuiesc cu prezența Zmeului pe lângă casa omului...
Iar cartea chiar merită să o aveți ca să nu uitați ce vieți privilegiate duceți: e despre copiii din sistemul românesc de orfelinate și e ilustrată cu fotografii zguduitoare din anii de după revoluție.

Ziua 65. AMR 300

Îmi place din nou fereastra mea mare cât peretele căci pot să stau în pat și să văd cerul, coșurile caselor cu fumul ieșind, ploaia în lumina becurilor de pe stradă, balcoane cu mușcate. Asta dacă stau culcată. Dacă mă ridic în capul oaselor văd o casă neîngrijită, noroiul și băltoacele de pe stradă și mașini parcate la întâmplare. Deci dispoziția mea depinde de cât de mult vreau să văd din ce se află în jurul meu. Azi nu mi-am propus dar cumva am reușit să văd doar oameni frumoși, prieteni mai noi sau mai vechi adunați laolaltă fără să fie vreo ocazie specială. Am râs, am dansat, am ciocnit paharele, am cântat, dar la un moment dat m-am surprins dorindu-mi să îngheț acel moment ca să-mi rămână așa pentru totdeauna. Privindu-i pe fiecare în parte și întrebându-mă câți dintre ei vor mai fi lângă mine și peste un an sau șase m-am înfuriat: ce s-a ales de planul meu de a mă bucura de ce am ACUM, AICI fără să notez în agendă ce va fi MÂINE, PESTE TOT?

Ziua 64. AMR 301

Ce? Voi ați avut probleme cu gheața depusă în strat de 1, 5 cm pe parbriz? Eu nuuu, doar am baghetă magică: două rotocoale la stânga și am făcut rost de racletă. Încă două la dreapta și au apărut mănușile de schi. Doar 20 de minute a durat până am reușit să transfer aproape toată gheața de pe mașină în păr, pe fular și pe cizme. Și apoi, așteptând să mă opresc din tremurat ca să nimeresc contactul, filozofam zânește (a se citi "bombăneam în sinea mea"): de ce nu am și eu, dom'le, măcar un spiriduș la dispoziția mea tot timpul?!? Chiar merit, mi-am făcut și autocritica, poate m-aude cineva...Parcă vă văd cu ochii ieșiți din orbite... Zâna a luat-o razna, caută bărbați. Nu vreau bărbați, am unul. Vreau spiridușul meu personal!
Și dacă se gândește Universul să-mi aloce unul, neapărat trebuie să-mi compună cântece de dragoste. Și să-mi gătească din când în când. Sau să-mi calce o rochiță atunci când mă grăbesc la întâlnirea de vineri cu celelalte zâne. Și nu ar strica nici să îmi ducă mașina în service sau la spălătorie. Și să-mi scoată cățelul la plimbare atunci când mă iau cu treaba și uit.
Aa, și înca ceva: se poate să semene cu Jude Law?

Ziua 63. AMR 302

Azi a venit iarna, de n-ar mai fi venit! Am băgat de seamă de dimineață, când am găsit mașina înghețată bocnă.
Nici nu știu când a încetat să-mi mai placă, copil fiind aș fi dormit în zăpadă de dragă ce-mi era. Trebuia ca mama să mă amenințe ca să intru în casă și se îngrozea când îmi vedea degetele de la picioare încrețite de umezeală. Dar ce îmbujorată eram! Și ce-mi străluceau ochii! Și ce poftă de mâncare mai aveam!
Acum mă indispun când privesc pe geam și văd alb în fața ochilor: am cauciucuri de vară, îmi vor îngheța mâinile instant oricâte perechi de mănuși aș purta, sigur îmi voi rupe un toc în încercarea de a rămâne în poziție verticală cu orice preț. Am căzut acum 10 ani pe niște trepte înghețate și o doamnă care era martoră la incident mi-a zis: "Te măriți, duduie!" Și m-am măritat după câteva luni! ;-) Așa că, pentru stabilitatea mea, prefer să stric câteva perechi de cizme înfigându-mi bine tocurile în gheață.
Știu că pe mulți i-a ținut în casă vremea oribilă dar eu am plecat pe la 10 la cafea și m-am mai întors după amiază, târziu. Am stat o vreme în pat (nu mă întrebați ce căutam în pat la ora 5 că nu vă spun!), am urmărit rotocoalele de fum care ieșeau pe coșul unei case vecine și am încercat să mă conving că nu am adus cu mine în noua casă mizeria de dincolo.
Nici cei cu care mi-am petrecut restul serii nu s-au speriat de ghețuș și de frig. Sunt oameni dragi cu care am dezbătut teme importante pentru mersul omenirii: dragostea și sexul, artefactele egiptene, locuri cu povești și mister :-) Fondul muzical de le Exile a făcut toți banii: șlagăre românești care numai la Radio România Actualități se mai aud.

Ziua 62. AMR 303

Zilele trecute am scris un text care a făcut ceva valuri și, de câte ori recitesc comentariile de sub el, mă întreb cine naiba e persoana asta minunată pe care o gâdilă aproape toți între urechi. “Și ce cap frumos răsare! Nu-i al meu...al meu e oare?"

Iată o listă (întocmită în acest moment de maximă sinceritate față de mine însămi) cu lucrurile care s-ar putea să nu vă placă:
-arunc lucruri care nu-mi folosesc pe moment și după scurt timp îmi dau seama cât îmi erau de utile
-când nu mai am loc în dulap, fac curat în haine și le dau fetelor de la atelier. Apoi, când le văd îmbrăcate cu ele, sunt invidioasă.
-nu pot să lucrez sub presiune, sunt ca o curcă beată când știu că trebuie să termin ceva până la anumită oră/dată
-nu pot să renunț la obiceiul de a spune "Da" când tot ce vreau e să spun "NU"
-nu-mi place sa merg la shopping cu prietenele mele
-nu am răbdare cu părinții mei și îmi place să le dau bătăi de inimă cu fiecare idee nouă care îmi trece mie prin cap

-tind să fiu intolerantă cu cei săraci cu duhul și foarte permisivă cu cei care-și probează inteligența

-amân cât pot de mult să fac treburile care nu-mi plac, în speranța că poate nu mai e nevoie.

-nu-mi plac surprizele, nici cele neplăcute, dar nici măcar cele plăcute: nu știu cum să reacționez și urăsc să pierd controlul.

-cumpăr cărți pe care apoi nu le mai citesc

-sunt vanitoasă

-nu știu să joc șah, table și șeptică

-plâng la documentarele de pe National Geographic în care animalul mai slab și mai mic este prins și mâncat de cel mai puternic

-iert ușor dar uit greu

-dacă dorințele mele sunt greu de îndeplinit acum, pe loc, îmi pierd subit interesul pentru ele.

-sunt impulsivă. M-am măritat cu un bărbat pe care nu-l iubeam ca să-i fac în ciudă celui pe care îl iubeam.

-mă supăr pe lume că mie nu mi se întâmplă lucrurile acelea romantice din filme

-vorbesc mult și mult prea ușor despre mine