Știu, știu că am întârziat nepermis de mult dar zău dacă am stat vreo clipă în ultimele zile, w-e a început iar de joi și nu pot să afirm că-mi displace, aș putea să mă obișnuiesc foarte ușor :-).
Zi nebună dar superbă! Nu menționez decât în treacăt cele 21 de grade de afară...
Vernisajul Mihaelei a fost de departe cel mai bun și frumos lucru, nu numai din zi dar chiar din întreaga săptămână. Unul dintre tablourile ei, "Hard to get" a avut un succes deosebit la domnițe și domnișoare și ne-am amuzat copios "criticându-l", doar eram la un eveniment de artă, nu? Plecând de la explicațiile de bază ale artistei (un bărbat urcă niște trepte cu mâinile în buzunare dar, la un moment dat, una din trepte cedează, probabil prea fragilă în comparație cu măreția celui care dorea să ajungă sus) ne-am trezit că fiecare țeseam povestea proprie: pe scara aceea devenise așa de mare îngrămădeala de bărbați mult prea siguri pe ei încât, inevitabil și invariabil, aceștia au sfârșit prin a-și rupe gâtul și a muri în chinuri groaznice.
Și cum orice succes se sărbătorește, am ajuns și în Tribute unde rezervaserăm o masă de 8 la care a trebuit să ne înghesuim de două ori mai mulți. De data asta nu am mai fost observator și habar nu am ce s-a întâmplat în jur căci cea mai mare parte din timp am ronțăit alune în încercarea de a-mi ajuta corpul să "anihilieze" cele două degete de alcool pe care le-am dat peste cap, se pare, mult prea rapid.
