Roger that?

Când Andrada de la The Wedding Styler a scris de ce nu prea vorbește la telefon, mi-am zis Uite, dom'le, nu sunt singura nebună!, am bătut mătănii și am ridicat rugi fierbinți Universului să citească cât mai mulți, fără număr dacă se poate. 

Eu și telefonul meu nu avem o relație. Adică îi încarc bateria, îi plătesc un abonament (scump!), îl protejez cu husă și îl dezinfectez o dată pe săptămână, dar pur și simplu nu sunt atașată de el. Nu am instalat Whatsapp, nici BBM, nici jocuri, nici muzică. Am Facebook, da, dar îl deschid doar cât mă plictisesc în trafic. În cea mai mare parte a timpului, îl ignor. Ziua, la atelier, sunt nevoită să-l țin pe silent pentru că altfel ar sfârși în bucăți pe pereți sau înjunghiat cu tocul pantofului. Seara, acasă, îl las în geantă și nu-l verific decât a doua zi. 

În unele dimineți rămân uimită când găsesc 2-3 apeluri. Zic uimită pentru că, de regulă, ajung acasă după 19 30. Și-mi imaginez cum stați pe net și vă căutați invitații sau buchete de mireasă și mă găsiți pe mine în mulțimea de informații virtuale Wow! asta e, îmi place, hai să sunăm să vedem care-i treaba. Chiar dacă și după fusul meu orar, și după al vostru e 21 30. C'mon, doar nu ești babă să dormi la ora asta! Nu dorm. Mănânc, beau, mă joc cu cățelul, stau bot în bot cu iubitul meu, răspund la emailuri, zac pe canapea, citesc presa, mai bag niște rufe în mașină, frec menta pe facebook, am musafiri sau sunt în oraș cu fetele. 

Sau e 13 30, sâmbătă, soare și cald afară, v-ați băut cafeaua și ați mâncat croissantul, acum ce-ar fi să mergem să ne comandăm trusoul de botez pentru ăla micu' că în timpul săptămânii mergem la serviciu și nu avem timp. Ceea ce e perfect adevărat. Dar eu sâmbăta și duminica am evenimente, alerg de la biserică la restaurant, de la mireasa care vrea buchetul mai repede cu două ore decât am stabilit la nașa care a uitat că are nevoie de cruciulițe și ar vrea, totuși, să le înfigă în revere invitaților la botez. Sau mă cert cu vreun șef de sală autointitulat director de evenimente pentru că și-a însușit vasele și decorațiunile cu care am aranjat dessert-barul  în sala LUI cu o seară înainte. Sau sunt pur și simplu liberă. Liberă să-mi petrec timpul cum cred eu de cuviință.

Sau e 1 Mai, ajun de Crăciun sau vreun sfânt care e sărbătorit prin nemuncă. Și noi ne bucurăm la fel de mult ca și voi să stăm acasă cu familia sau să fugim la mare. 

Sunt o antisocială declarată. Nu am numărul de telefon și adresa atelierului publice. Mă onorează că mă alegeți pe mine pentru evenimentele voastre, vă mulțumesc pentru aprecieri și îmi sunteți dragi, dar nu toți deodată. :-)  

Apoape toate lucrușoarele drăguțe pe care le vedeți în fotografiile de pe blog, trec prin mâna mea până să ajungă la voi. Le lucrez cu drag, ore în șir neridicându-mă de la masa de lucru. Nu vorbesc, nu-mi place să se vorbească pe lângă mine și mă indispune să fiu întreruptă de vreun vizitator sau de țârâitul telefonului. Când fac pauze, de regulă ca să-l mai smotocesc pe Taz un pic sau ca să mă dezmorțesc, verific emailurile. La cele mai urgente răspund, pe celelalte încep să le procesez deja în cap: trebuie să comand dopuri de plută, oare mai e panglică maro cu buline albe, unde găsesc material imprimat cu fundițe...

Sunt multe, să știți. 30-40 de emailuri pe zi de la persoane care vor să știe câte ceva. Răspund cât pot de edificator, uneori sunt mai promptă, alteori nu. Și când mă bucur că e Inboxul gol, pac! revine cineva cu o întrebare pe care a uitat să mi-o pună în primul email. Sau care s-a uitat mai bine pe site și s-a răzgândit. 

Un client mi-a reproșat odată că ar trebui să-mi iau o asistentă dacă nu sunt în stare să răspund la un email în 24 de ore. Mi-am luat. Când nu-mi povestea de soacra sau de prietenele ei, răspundea la telefon și la emailuri: Ăăăă, cutare întreabă dacă putem să facem o lumânare de botez cu flori roz și Minnie Mouse galbenă. Ce-i răspund? Nu mai am asistentă și nici nu mai vreau una.

Desigur, pot să înțeleg dorința voastră de a ști cu cine interacționați și cui îi încredințați un eveniment atât de important. Și pentru mine e la fel de important pentru că nu mi-aș ierta niciodată dacă aș da greș: o nuntă sau un botez nu sunt o zi de naștere pe care la anu' să o organizezi și mai bine, și mai frumos.
Tot ce vă cer e să porniți cu încredere: dacă ați ajuns la mine, e pentru că ceva sau cineva m-a recomandat. Nu am reclame în reviste, nu particip la târguri și expoziții, nu am magazin, nu am timp să mă înscriu pe portaluri sau în grupuri unde se poartă discuții de profil. Am doar un site, o pagină de facebook și un blog unde înșir verzi și uscate când am o oră liberă. Mai am un atelier micuț unde abia aștept să ajung dimineața. Și mai am două mâini în care prefer să țin foarfeca sau o floare, nu telefonul. 

Scrieți-mi, dragilor, căci, vorba Andradei, e-mailul nu uită, nu minte, nu ia pe ocolite.