Martie roz

Piersicul din fața geamului de la bucătărie stă să înflorească. Îl pândesc cât fac cafeaua, mugurii sunt cu fiecare zi mai mari, mai roșii, mai lucioși. Mâine sigur explodează. Așa am zis și azi, și ieri, și alaltăieri. De regulă, îmi pierd interesul pentru lucrurile care nu se întâmplă exact atunci când vreau eu, dar primăverii îi tolerez orice întârziere și orice fiță pentru că știu ce minuni poate face în grădină. Prin urmare, amestec cu răbdare în ceașcă: dacă nu mâine, poimâine sigur voi vedea roz în fața ochilor.

Nu că mi-ar fi lipsit căci toată campania de primăvară roz/fucsia/burgundy mi-a fost, începând cu florile, mesajele dulci în formă de inimioară de la Karinas Lebkuchenhauser, mulțumirile dintre cele mai amabile, mopul și fărașul de culoarea bomboanelor fondante și terminând cu cicatricele zgârieturilor și tăieturilor de pe mâini.

Cam așa mi-am petrecut zilele cu ploaie dintre 1 și 8 Martie și-am mulțumit în gând vremii că n-a fost frumoasă ca acum că intram în depresie dacă eram nevoită să stau în atelier în timp ce mieii zburdau pe câmpii, albinele printre flori și prietenele mele pe la terasele din Centrul Vechi.

În rest, martie n-a adus nimic nou:
Oamenilor încă le e teamă să-mi dăruiască flori deși nu m-am apucat niciodată să critic și să rearanjez buchetele pe care le primesc. Sau cel puțin, nu imediat. :-)
Oricât m-aș încăpățâna, ce fac eu nu se numește business, ci hobby, deseori chiar și muncă voluntară, altfel aș aranja și eu trei trandafiri și-o gerbera absolut banal și le-aș vinde ca pe un buchet de lux.

Pe piață există câțiva floriști, foarte mulți amatori și pasionații.
Recunosc și trezită din somn un buchet al Andreei Baniță sau al lui Darius Dadoo. Nu e doar "mâna" artistului, mai sunt și compoziția fotografiei, lumina, pregătirea fundalului, detaliile.

Despre amatori nu mi-am propus niciodată să scriu, potrivit credinței mele că dacă n-am ceva drăguț de zis, mai bine tac.

Pasionații îmi sunt deosebit de simpatici. Căci ei aleg și lucrează florile ca și cum le-ar duce seara acasă. Nu aruncă bobocii și nici cupele rupte, ci le vâră într-un bol, să mai trăiască măcar o zi. 
Nu înfig flori într-un vas doar ca să-l umple, ci urmăresc spațiile goale, alternează culorile, îmbină texturile, combină cel puțin 3 feluri de flori dintre care una cu parfum puternic, folosesc frunze decorative, de multe ori mai scumpe decât florile.
Sunt creativi nu pentru că au urmat un curs sau o școală, ci pentru că sunt conștienți, privesc și ascultă.
Învață din mers, descoperă singuri tehnici la nevoie sau le perfecționează pe cele existente.
Nu urmează reguli (nici nu știu să existe altele decât cele de bun simț), nu sunt neapărat copleșiți de arta lui Preston Bailey, nu se înscriu în trenduri.
Își primesc cu recunoștință laudele și apreciază când clienții devin prieteni.
Rareori trag linie și fac calcule minuțioase, iar manopera deseori nici măcar nu face parte din aceste socoteli.
Ei doar iubesc florile. Pe câmp, în grădini, în ghivece, în vaze, în fotografii.
PS M-am mai uitat o dată pe geam, tot n-a înflorit piersicul. Dar sunt convinsă că a venit primăvara: miroase a fum de grătar.