Ce să facă în afară de ce știe el cel mai bine, adică să fie drăguț, iubitor,
frumușel foc și deștept ca mă-sa?
Păi!
Îl fugărește pe Bogdan, curierul de zi,
cerșește mâncare,
vânează șervețele folosite,
fură șosete murdare și mi le aduce în pat,
cerșește mâncare,
nu iese din casă până nu îi leg eșarfa roșie de la Moș Crăciun,
se preumblă prin mașină până ajunge să-și bage picioarele (la propriu!) în cana mea cu cafea,
cerșește mâncare,
vrea să stea și să doarmă fix pe masa mea de lucru,
nu mănâncă afurisitele de crănțănele decât dacă pun lângă castronel o jucărie de pluș pe post de sperietoare,
vrea scaunul lui personal când stăm la masă în bucătărie,
cerșește mâncare,
petrece atât de mult timp stând în două picioare încât cred că, în curând, va deveni biped,
a fost de două ori coverul unui forum de Cavachoni,
se trezește la 7 fix doar ca să-l gâdil un pic pe burtică și,
pe când îmi sare mie de tot somnul, adoarme la loc,
cerșește mâncare,
îi devii antipatic imediat ce-ți pui căciula și ți-o tragi mai pe ochi.
Cerșește mâncare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu