Pe mama Anei Natalia n-am cunoscut-o, toate pregătirile s-au făcut prin telefon. Mi-a povestit câteva minute despre preferințele în materie de culori, flori, stil, mi-a comunicat numărul de invitați, locul unde se sărbătorea evenimentul, biserica unde urma să fie livrată lumânarea, a trimis șoferul pentru achitarea avansului și apoi ne-am văzut fiecare de treabă. A ei să fie amabilă și încrezătoare, a mea să pun în practică dorințele ei sau măcar ce înțelelesesem eu din ele.
Am cumpărat miniroze. Cam un braț așa. Frumoase, proaspete și roz ca un șerbet abia frecat. Nu le puteam folosi vii, ar fi însemnat ca invitații să primească doar niște flori ofilite, oricât de aproape de ora evenimentului le-am fi livrat. Trebuiau uscate, clar. Eu usuc florile, de obicei, în buchet, atârnate la soare cu petalele în jos. Durează vreo două săptămâni, săptămâni pe care eu nu le aveam la dispoziție acum, așa că le-am uscat forțat, expunându-le la căldură puternică vreo 3 ore.
Au ieșit așa. Roz prăfuit, cu petalele subțiate, foșnitoare ca hârtia și parfumate ca dulceața.
Adică perfecte.
Cu o zi înainte de botez, au sosit macaronsurile lui Andrei. Îl ador pe Andrei. Nu-l cunosc personal, dar îl ador că ne face toate câte ne trec nouă prin cap în materie de dulcegării și zaharicale.
Apoi a fost rândul fundițelor din dantelă că, vorba aia, ce shabby chic e ăla fără un strop de dantelă?!
Ceasul ticăia, deadline-ul era la o aruncătură de băț, mă luptam eroic cu obișnuita scădere de glicemie a dragei de
Sammy ("Gata, mai mănânc una roz. Și una albă!"), împachetam câte două macarons în hârtia veche de la Crisandra și lipeam, la sfârșit, minirozele și dantela.
Au fost, cu tot respectul pentru toate celelalte lucruri frumoase pe care le-am creat și lucrat în vara asta, cele mai delicate și cele mai apropiate de preferințele mele.
Și-am fost recunoscătoare, mai întâi pentru că mi s-a dat ocazia să le țin în palmă, să le miros și să mă bucur vizual de ele și apoi pentru entuziasmul cu care au fost primite.
Restul poveștii e la fel de frumos, de roz și de parfumat: numere de masă, trusou, cutie pentru rochiță, cruciulițe pentru biserică, lumânărică...
Stii ce-ar trebui? Sa organizati vizite la atelier in timp ce lucrati.Pe bune:) Superb,zana, absolut superb.
RăspundețiȘtergereTe-ar latra un catel protector: ))
RăspundețiȘtergere@Anonim 1. N-ai vrea să fii pe lângă mine atunci când lucrez, crede-mă :-))) Oricum, mulțumesc frumos pentru laude.
RăspundețiȘtergere@Anonim 2. Latră, așa e. Dar nu-l ia nimeni în serios. :-)
RăspundețiȘtergere