Ziua 363. AMR 2.

Prieteni noi și prieteni vechi la un loc în Music Club, iată pohta ce-am pohtit. (Bine, am mai pohtit și la șampanie deși am decretat că nu mai beau pentru că-mi dă niște dureri de cap care durează între 2 și 4 zile. De data asta nu știu sigur de la ce m-a durut mai tare capul, de la șampanie sau de la contactul cu zidul când m-am aplecat să-l mângâi pe Taz...).
Mai mulți prieteni noi decât vechi, ce-i drept. Pe ultimii îi număr pe degete, au mai rămas puțini căci am încălecat pe valuri diferite ale vieții. Dacă aș fi credincioasă m-aș ruga să-mi rămână toți la castel ca acum. Dar nu sunt și nu pot decât să sper că nu ne vom înstrăina.
Acum un an nu aș fi crezut că îmi va deveni atât de dragă o femeie cu care am atât de puține în comun. Azi împărțim covrigii și munca. E acolo ori de câte ori am nevoie și sar în pijamale dacă mi-o cere. Mă binedispune chiar și când îi sunt înecate corăbiile și o învăț să folosească frâna de motor când ia viteză.
Acum un an habar n-aveam de conceptul de chimie în on line. Azi vorbesc de 5 ori pe zi cu o femeie pe care am văzut-o prima oară pe bancheta din spate a unui taxi. Nici măcar n-am făcut cunoștință în modul clasic, am început să turuim de parcă ne cunoșteam de când lumea.
Acum un an n-aș fi crezut că o mamă cu trei copii, casă mare, soț, soacră și serviciu mi-ar putea deveni atât de dragă doar citindu-i blogul. Azi lucrăm foarte bine împreună, îi ador copiii minunați și îmi dă motive să am încredere că există familii fericite.
Acum un an credeam că eu nu pot să trăiesc singură într-o casă și că-mi vor țiui urechile de atâta liniște. Azi îmi iubesc cuibul cald și liniștit și îmi vine tare greu să împart aerul din el cu cineva chiar și pentru câteva ore.
Acum un an aș fi șters octombrie din calendare, azi octombrie e la fel de frumos ca mai.
Acum un an n-aș fi avut curaj să plec în lumea largă cu un bărbat pe care l-am cunoscut în avion, azi aș pleca chiar și fără bagaj.
Acum un an nu bănuiam că e posibil ca, pentru aceleași trăsături de personalitate, unii oameni să te iubească, alții să te urască, azi știu sigur.
Acum un an planurile mele erau să-mi împart timpul între Londra iarna și Toscana vara, azi vreau să fiu câte o bucățică din tot: Londra, Toscana, Paris, Scoția, Provence, Zakynthos, Positano, Marrakesh și restul.
Acum un an viața mea era frumoasă în perfecțiunea ei, azi e minunată în imperfecțiunea cu care mă provoacă s-o trăiesc.
Acum un an nu eram alta, doar că nu-mi devenise clar care sunt lucrurile care mă definesc: zborul liber, al meu și-al altora, instinctele perfecte, spiritul rebel și rozul ca senzație, nu ca bucată de carton dintr-un mostrar Pantone.