luni, 12 septembrie 2011

Ziua 301. AMR 64.

Nu m-am înțeles deloc cu zâna zilele astea ultime, cântă și râde și mai tare, și mai mult decât înainte. Amândoi am primit daruri: eu o băsmăluță roșie, ea două zile senine și vesele. Și flori. Cum de la cine? De la Baby.
Pe Baby nu l-am mai văzut până acum, mirosul lui mi-era străin când a intrat pe poarta castelului. L-am lătrat întâi, apoi l-am adulmecat îndelung, l-am privit galeș, m-am ridicat în două labe iar el m-a poftit în brațe. Miroase frumos, e om bun, îl simt.
Și mai simt și că e trist, chiar dacă râde și o face și pe zână să râdă. E obosit, privește înapoi cu mânie (da, da, și cățeii văd filme de artă) și își strânge pumnii când vorbește de trecut. Se luminează doar când zâna îi zâmbește sau îl mângâie și-atunci seamănă mai degrabă cu un motan care toarce decât cu un prinț pe cal alb. Îl ia de urechi și-l pupă de-adevăratelea, nu ca pe mine, în aer. Și îl linge pe lentilele ochelarilor (asta pot să fac și eu muuult mai bine decât ea) doar ca să-l necăjească. El tace și stă liniștit și când nu se așteaptă, sare să o gâdile. Aici intervin eu, specialitatea mea e să mă arunc peste ei și între ei, să-i pup, să-i zgârii, să mârâi și să-i mușc ușor, oricum până se dezmeticesc, eu le-am aplicat corecții peste corecții cu limba-mi lipicioasă. Asta îmi place mie cel mai mult, lor le place să stea ca leșinații pe canapea și să vorbească, ce-or vorbi atâta, dom'le? Sunt atent cât sunt atent la discuție..îhîm, interesant punct de vedere..mmm, o opinie riscantă..., dar la un moment dat încep să-mi atârne pleoapele și să moțăi printre picioarele lor. Când mă trezesc, ei tot mai vorbesc...
Baby a plecat dar a promis că se va întoarce înainte să ni se facă dor de el. N-a aflat sau nu dă semne că știe că am gustat aseară din vinul lui. Zâna m-a văzut, a tăcut și a zâmbit complice.
I'm still the prince of her castle!

Taz





4 comentarii:

  1. cand pisica nu e acasa...e vai si amar de paharul ei cu vin. Miss you both!

    RăspundețiȘtergere
  2. Baby, nu știu dacă asta ți-ai dorit, dar toată lumea mă întreabă despre tine. :-))))))) Să mai scriu?:-P

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur enorm pentru tine zana! E primul comentariu pe care il las desi iti citesc blogul inca de la inceput. Poate ti se pare ca sunt siropoasa dar intr-un fel ciudat mi-ai devenit foarte draga si iti multumesc ca ma (ne) lasi sa fim spectatori la bucurille si tristetile tale care sunt de fapt ale tuturor, numai ca tu ai curajul sa vorbesti despre ele, noi nu. Ca este acest baby the one sau nu conteaza mai putin, eu tot ma bucur sa stiu ca esti mangaiata, rasfatata si iubita. Pupici lui Taz, este scump foc! :-))))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Peștișorule, bine ai scos capul la lumină!:-) Din când în când am nevoie de mesaje ca al tău, îmi ridică serios moralul și îți mulțumesc pentru vorbele bune.
    PS Te pupă Taz!

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...