10 00, un mic dejun în pat, o lălăială în pijamale până după prânz, o măscuță cu castraveți pentru cearcăne și gata, zâna s-a pus pe picioare.
După amiaza am petrecut-o prin parc și apoi prin centrul vechi, plimbându-ne în sus și-n jos până ni s-a făcut foame și am eșuat pe o terasă. Unde Taz a dat reprezentație, ca de obicei: a cerșit mâncare, s-a dat la toate cățelușele care treceau, ne-a apărat cu îndârjire masa, nu care cumva să se apropie careva de supele noastre, și mai că n-a plecat cu scaunul de care era legat când am dispărut înăuntru pentru două minute. Supa de broccoli nu l-a încântat, în schimb, pastele cu creveți le-am împărțit frățește: jumătatea mai mare el.
Centrul vechi e marea mea dragoste, niciodată nu termin de descoperit prăvălii, cafenele și ceainării noi. Chiar și când sunt doar în trecere, o fracțiune de secundă am senzația că sunt în vacanță și dau să scot camera foto. De fiecare dată e ceva interesant de fotografiat. Azi un șoarece făcea jogging pe borul unei pălării.
M-am obisnuit sa stramb din nas cand aud de lipscanime...tare multa mizerie era acolo odata... dar cred ca s-au schimbat multe din moment ce tu, zana adevarata, te dai in vant sa te duci acolo...
RăspundețiȘtergereMda si eu am fost socata cand am fost in centru dupa muuuulta vreme, sa constat o gramada de ciudatenii. Oameni cu soareci la cap, o madama cu o palarie, ziceai ca-i cuib de privighetori. De la cap li se trage. In rest, misto cafenele, interesant molozul, buna cafeaua, buna muzica. M-au rupt un pic de mine. :)))
RăspundețiȘtergere@ Anonim. Nu mai e (așa multă) mizerie, străzile nu mai sunt desfundate, sunt terase, cafenele și restaurante la orice pas, a dispărut lumea tuciurie pe care o știai tu ;-) și a apărut alta colorată frumos. Du-te pe acolo și întoarce-te pe la castel cu impresii. Sunt sigură că vor fi favorabile.
RăspundețiȘtergere@Habarnam Eu nu mă plâng decât că nu găsesc locuri de parcare, dar m-am învățat să apelez la taxiuri.
RăspundețiȘtergere