Adonis. Louvre
Mare încercare pentru zână azi! La 8: 30 bântuia pe coridoarele secției de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Fundeni: motorașul și furtunașele din pieptul mamei de zână necesită revizie din când în când. M-am pregătit sufletește de vineri, m-am perpelit știind că urmează să petrec câteva ore pe holuri înțesate de bolnavi și să mă indispun cu mutrele acre ale asistentelor sau ale medicilor. Mi-am burdușit portofelul cu bancnote, am memorat indicatiile (dreapta, stanga, dreapta, parchezi, ocolești clădirea, a treia intrare, traversezi sala de așteptare, coridor stânga, dreapta, lift, etaj 6) și am repetat de câteva ori poezia: "BunăziuamănumescZânaBunăRăușivindinpartealui..." și SURPRIZĂ: bagheta a început să funcționeze, dom'le! Un doctor tânăr și frumos ca rupt din soare ne-a întâmpinat (era să scap poșeta din mână când ne-am strâns mâinile!!!), ne-a condus la cabinet și...habar n-am ce am vorbit jumătate de oră, jur! Atât de atent și cald a fost cu mama, atât de grijuliu... ah, dacă mă lasă vreodată inima, numai el să mi-o repare. Am zis! Cu el de mânuță am ajuns la ecodoppler unde ne-a predat unei doctorițe la fel de atentă și amabilă, dar al cărei cabinet nu era deloc romantic fiind decorat doar cu aparate, fire, ventuze și electrozi. Cu doctorul vieții mele urma să ne reîntâlnim peste câteva zeci de minute, când aveam rezultatul; băteam pas de defilare în așteptarea momentului și fiecare minut mi se părea o oră! Când mama de zână s-a extras zâmbitoare dintre fire și cabluri și mi-a spus că nu are nimic îngrijorător și că nu mai e necesar să ne întoarcem la chirurgie, la Dr. Adonis, a căzut cerul pe mine, nu alta! Cum adică? Nu aveam să-mi mai revăd obiectul pasiunii fulgerătoare??? :-)
Disperarea mea s-a stins repede (mda, ce superficială sunt, ce repede îmi uit marile iubiri!), mama adusese vești bune și bucuria s-a dublat odată cu certitudinea că ne aflăm în zona crepusculară: nimeni nu voia bani, nimeni nu ne accepta atențiile foșnitoare! Atâta vehemență în a refuza am mai văzut doar la mine când lucram la Hilton și alergam cu dolarii după oameni, atât de jignitor mi se părea că e să primești bacșiș!
Pe scurt, fu tare bine azi: mama de zână e bine, sistemul medical românesc poate fi și sănătos, a ieșit soarele, I'm a woman in love! :-)
Ce-nseamna sa fii zana... Noi, spiridusii, n-am avea parte de aceleasi minuni. :)
RăspundețiȘtergereDar tu esti doctor. Poti deveni oricand obiectul unei asemenea pasiuni fulgeratoare...
RăspundețiȘtergere@Dr. Stoica. Doctore, dacă ai probleme cu inima, să strigi...:-))
RăspundețiȘtergere@Nasha Reta. Chiar, ce specializare aveți domnu' doctor Stoica? ;-P
RăspundețiȘtergereMa bucur mult pentru mama ta! Tre sa ma inveti si pe mine trucurile astea cu bagheta, clar! Lectii private dai?
RăspundețiȘtergere@TFA Meditațiile zânei, uite o nouă idee de blog. :-))) Mulțumesc pentru gândurile bune și pentru compania minunată de azi dimineață. :-)
RăspundețiȘtergere:)) Ce frumos ti s-a intamplat! Gata, iese soarele. Am zis!
RăspundețiȘtergere