Ce face un câine alb, drăgălaș și pufos (mă rog, deocamdată e pufos doar dacă ai destulă imaginație) când abuzează de încrederea pe care i-o acorzi lăsându-l să se zbenguie fără lesă în parc, în timp ce tu stai ca șopârla pe niște pietre, la soare și tocmai îl lauzi că e cuminte, ascultător și simțitor ca un om?
Nu știu ce fac alții, dar al meu sigur se tăvălește prin rahat. Mare bucurie am mai pățit când mi-am văzut comoara maro pe-o parte, de la urechi până la coadă. Nu știam dacă e cazul să râd sau să plâng când a apărut vesel nevoie mare. Și cum mai pășea el țanțoș pe potecă și toată lumea fugea din calea lui de parcă-l vedea pe necuratu'! Și cu câtă dragoste a vrut să mi se arunce în brațe, deh, lipsise 5 minute și i se făcuse dor! Nici nu mai știu cum am reușit să-i stăpânesc efuziunile amoroase, cert e că am ajuns cu el în lac, l-am scufundat de câteva ori și-am reușit să spălăm rușinea. Un tânăr drăguț făcea poze, o fi zis că vreau să-l înec, poate mă trezesc că mă arestează ăștia de la Poliția Animalelor. Da' mi-am pregătit apărarea, le spun că-l botezam. Holy shit! :-)
Dom'le, dar știu că nu trecem neobservați pe unde mergem: se uita lumea așa lung la noi, nu zic că nu avea de ce: eu încruntată și vorbind singură și-un câine murat, ce mai pereche!
M-am calmat abia după șamponeala de acasă: eu bombăneam și frecam cu peria în răspăr, el îmi întindea câte o lăbuță la spălat și stătea demn ca un pașă, parcă era la spa...
M-ai dezamăgit, cățel de zână, dacă e să te tăvălești, mamă, trebuie să fie musai prin praf de scoici, petale de flori sau puf de lebădă!
PS Mă întreb și eu retoric, evident, cât de nesimțit să fii să vii în parc și să te pui cu fundu-n sus prin tufișuri când toaletele ecologice sunt la 20 de metri distanță? Unii zău că ar trebui să facă dializă, să-și curețe naibii din sânge obișnuința de a merge la wc după casă, cu ziar pe post de hârtie igienică!
PPS. Să nu vă treacă prin cap că zânele nu adună în punguță mizeria patrupedului din dotare!
Ah, pe sufletul meu ai fost cu PS-ul. Sorry pentru Taz, a cazut "victima" nesimtirii umane!:-((.
RăspundețiȘtergereSi, in multe cazuri, n-ar strica si spalare de creieri, pe langa dialize. Cica, totul pleaca de acolo.
RăspundețiȘtergerePfuaaa... ce caine norocos va fi Taz de acum inainte!!... Miroase norocul de la o posta! :))
RăspundețiȘtergereApreciez maxim cand stapanul aduna in punga dupa animalut si-mi vine sa-l injur in fata pe-ala pe care nici nu-l intereseaza. Eram odata in Parcul Kiseleff cand unei tanti i s-a rahatit catelul pe alee, avea pungi de-alea puse special la doi metri in dreapta ei, dar n-a avut nicio reactie, n-a interesat-o.
Iar pungile am vazut cum le fura romanul, ca are nevoie acasa.
@ Ruxi. Da' ce plăcere i-a făcut! :-)
RăspundețiȘtergere@Sophie. Și dializa, și spălarea creierului necesită mult timp. Zic că pedeapsa de a strânge rahatul de pe străzi și din parcuri cu mâinile goale ar avea efect imediat.
RăspundețiȘtergere@Dr. Stoica. Am un suport din ăsta pentru punguțe în fața casei, este alimentat frecvent. În 10 minute, cât mă duc și mă întorc cu Taz, dispar ca prin minune. Și-or pune sandwichurile în ele...
RăspundețiȘtergereTaz e oricum un catel foarte norocos, fie si pentru ca a devenit ca prin minune catel de zana.
RăspundețiȘtergereAi putea pune pungile lui Taz in suport :P. Macar, asa, din cand in cand...