Aceasta e una din păpușile copilăriei mele, mama a coborât-o din pod zilele trecute considerând că îmi face o bucurie. O cheamă Alice. E oribilă, știu dar mie, la 4-5 ani câți aveam când o smotoceam, mi se părea foarte frumoasă, o adoram! Ce nu vedeți voi (pentru că sunt eu o zână decentă) e că fundul îi e ciuruit de la sutele de injecții cu apă pe care i le-am administrat și că i-am desenat cu pixul un buric. Că nu avea.
Cum de mi s-a părut vreodată frumoasă păpușa asta și cum de am dormit atâta timp strângând-o în brațe va rămâne un mister...
Vouă vi se întâmplă vreodată să vă întrebați, privindu-l pe fostul/actualul iubit/soț, " Oare am fost în stare de ebrietate în tot timpul cât am fost împreună?!?" :-)))
Încă mi-e dor de Lisuca...
Papusa ta are acelasi machiaj si aceeasi coafura nereusita ca in copilarie. Numai ca azi nu o mai iubesti :-) si de aceea o vezi asa cum e de fapt.
RăspundețiȘtergereBrrrrrrr, seamana putin cu Chuckie, papusa ucigasa. No offence! :)
RăspundețiȘtergereO sa o caut si eu pe-a mea cind merg acasa de Pasti, cumva cred ca e la fel de horror saraca... Eu i-am desenat o alunita deasupra buzei de sus. Si am tuns-o pin-am facut punk.
Eu am avut una blonda, cu ochii verzi si-o rochie tot verde, o numeam Rozalia. Nu stiu daca era numele ei de fabricatie sau o botezasem eu. Iar de la sora-mea imi ramasese Nadia. Era chiar leita gimnastei campioana. A mea e intacta, o tine mama bine, iar pe Nadia am impletit-o, apoi i-am facut breton si in final, am tuns-o:))plus ca am reusit si i-am rupt un picior. Si-acum ma bombane sora mea.:))
RăspundețiȘtergerePai, pe partener nu se presupune ca-l placi?:))